Episcop

Biografie si studii

Prea Sfintitul Episcop Casian s-a nascut la data de 18 martie 1955 in comuna Lopatari, judetul Buzau, intr-o familie de tarani evlaviosi, Rada si Vasile Craciun. A crescut in frica lui Dumnezeu, primind educatie crestina, in familie si, in special, de la bunicii – Stanciu si Anica, Stefan si Ioana – pe care ii socoate primii dascali in “buchiile”credintei. Datorita lor, inainte de a invata sa scrie si sa citeasca, a avut sansa de a invata si a rosti in biserica “Tatal nostru”si “Crezul”.

A urmat cursurile Scolii elementare in comuna natala si apoi cele ale Seminarului Teologic “Kesarie Episcopul” din Buzau – intre 1970 si 1975 – pe care l-a absolvit ca premiant. In perioada 1976-1980 a fost student al Institutului Teologic de grad universitar din Bucuresti, ale carui cursuri le-a absolvit ca premiant, cu teza de licenta “Biserica – lacas de inchinare in talcuirea principalilor scriitori bisericesti si patristici”, sub indrumarea regretatului Pr. prof. dr. Ene Braniste.

Intre 1975-1976 satisface stagiul militar.

Intre 1980-1981 a fost profesor la Seminarul Teologic din Buzau. La 20 decembrie 1980 a fost tuns in monahism la Manastirea Ciolanu prin mainile si binecuvantarea parintelui sau duhovnicesc, Episcopul Antonie al Buzaului, mai tarziu Mitropolit al Ardealului.

Intre 1981-1984 a obtinut, prin concurs, o bursa de studii pentru doctorat de la Guvernul francez, cu binecuvantarea Episcopului Antonie, la Universitatea de Stiinte Umane – Stransbourg II. A obtinut diploma de studii aprofundate in teologie in anul 1981, precum si diploma de absolvire a Institutului International de Limba Franceza. In anul 1984 obtine titlul de doctor in teologie al Universitatii Stransbourg II, cu o teza despre spiritualitatea icoanei si a picturilor manastirilor moldovene, avand titlul “Icoana si frescele exterioare ale manastirilor moldovene – incercare de prezentare a raporturilor dintre ele”.

Infiinteaza Parohia “Sf. Ioan Botezatorul” din Strasbourg, pentru romanii (peste doua mii) din Alsacia si Lorena cazuti la datorie alaturi de combatantii francezi in primul razboi mondial. Functioneaza ca diacon onorific la Capela ortodoxa romana din Baden Baden, Germania. Ca tanar teolog, in toata aceasta perioada, a participat la numeroase intruniri, conferinte si simpozioane in cadrul asociatiilor de tineret si a centrelor de spiritualitatea monastica in tara si peste hotare.

Intre 1984-1985, reintors de la studii, isi reia postul de profesor la Seminarul din Buzau.

In perioada 1985-1988 este asistent spiritual la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Intre 1988-1990 este asistent universitar la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti si, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, inspector patriarhal pentru invatamantul teologic.

A fost hirotonit ierodiacon, la 21 decembrie 1980, in Catedrala Episcopala din Buzau si ieromonah, in Catedrala Mitropolitana din Sibiu, la 10 noiembrie 1985, de catre Mitropolitul Antonie al Ardealului. Este hirotesit protosinghel si arhimandrit la Manastirea Sambata – Sibiu. I se incredinteaza, pentru scurt timp, conducerea Manastirii Antim din Bucuresti unde slujeste intre 1988-1990.

Este chemat arhiereu-vicar la Galati de Arhiepiscopul Dr. Antim Nica si ales de Sfantul Sinod in treapta de arhiereu, la 12 februarie 1990.

Este hirotonit arhiereu, cu titlul de Galateanul, in biserica “Sf. Nicolae” din Galati, la 18 februarie 1990. In urma decesului Arhiepiscopului Antim si vacantarii scaunului de episcop, este ales de Colegiul Electoral Bisericesc episcop titular al Eparhiei Dunarii de Jos, in data de 12 iulie 1994. Este instalat canonic, in Catedrala Episcopala din Galati, de catre vrednicul de pomenire Parintele Patriarh Teoctist in fruntea unui sobor de arhierei, inconjurati de preotime si de multimea credinciosilor, in 24 iulie 1994.

Functii si distinctii

	1980-1985	Profesor la catedra I a Seminarului Teologic – Buzau;
	1985-1988	Asistent universitar la Institutul Teologic – Sibiu;
	1988-1990	Asistent universitar la Institutul Teologic – Bucuresti; Inspector patriarhal pentru invatamantul teologic preuniversitar in Biserica Ortodoxa Romana;
	1990-1994	Arhiereu-vicar al Episcopiei Dunarii de Jos;
	1994-prezent	Episcop al Dunarii de Jos; secretar al Comisiei Sinodale pentru Invatamant;
	1996-prezent	Senator de Onoare al Universitatii “Dunarea de Jos” Galati;
	1999-prezent	Presedinte al Asociatiei Filantropice Crestin Ortodoxe “Sf. Vasile cel Mare” – Galati;
	1999-2001	Presedinte de Onoare al Institutului European de Stiinte Economice de pe langa Universitatea “Dunarea de Jos” – Galati;
	2001- prezent	Co-presedinte al Fundatiei “Andreeana Juventus” – Galati;
	2002- prezent	Profesor universitar la Facultatea de Litere si Teologie, respectiv Facultatea de Istorie, Filozofie si Teologie din cadrul Universitatii “Dunarea de Jos” – Galati;
	2005-prezent	Presedinte al Asociatiei Filantropice Crestin Ortodoxe “Sf. M.Mc. Pantelimon” – Lacu Sarat, Braila;
	2006-prezent	Presedinte al Asociatiei Medicilor Crestin Ortodocsi “Sf. Doctori fara de Arginti Chir si Ioan” – Galati.
	2006-prezent	Presedinte al Asociatiei Medicilor Crestin Ortodocsi “Sf. Mc. Pantelimon si Ermolae” – Braila.

Acte de cinstire

	1989	Ordinul “Sf. Maria Magdalena” al Bisericii Ortodoxe a Poloniei, oferit de Prea Fericitul Vasile Bisericii Ortodoxe din Polonia;
	1996	Ordinul “Sf. Ap. Petru si Pavel” al Mitropoliei de Veria – Grecia oferit de I.P.S. Pantelimon, Mitropolit de Veria, Campania si Nausa;
	1999	Ordinul “Sf. Ap. Andrei” al Patriarhiei Ecumenice, oferit de S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol;
	2000	Ordinul “Voievod al Sfantului Mormant”, oferit de Patriarhul Diodor I al Ierusalimului;
	2000	Ordinul National “Pentru Merit”, in grad de Mare Ofiter, acordat de Presedintia Romaniei;
	2001	Cetatean de Onoare al Municipiilor Galati (16 martie) si Braila (17 martie);
	2005	Cetatean de Onoare al Municipiului Tecuci (24 aprilie).
		A infiintat in anul 2000, Ordinul “Crucea Sf. Ap. Andrei” al Episcopiei Dunarii de Jos, precum si distinctia “Vrednicia andreiana”, care au fost acordate de-a lungul vremii la numerosi ierarhi ortodocsi din tara si strainatate, precum si unor personalitati ale vietii culturale si sociale.

Activitatea in Eparhia Dunarii de Jos (1990-2008)

In fruntea clerului si credinciosilor din eparhia pe care o pastoreste. P.S. Parinte Episcop Casian slujeste chemarilor canonice, pastorale, misionare, culturale si traditional-romanesti, potrivit rolului ierarhului ortodox implicat organic in viata Bisericii si a neamului sau. Toate realizarile si implinirile din viata bisericeasca de la Dunarea de Jos, nu ar fi fost posibile fara contributia si eforturile deosebite ale preotilor, credinciosilor, monahilor si monahiilor din parohii si respectiv manastiri.

Liturgica si Pastoral-Misionara

Cu binecuvantarea si sprijinul P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, a adus la Galati moastele unor sfinti si relicve sfinte:

	1992	fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se pastreaza la Manastirea Xiropotamu din Muntele Athos – Grecia;
	1996	moastele Sfantului Apostol Andrei din Patras – Grecia;
	2001	braul Maicii Domnului din Volos – Grecia;
	2001	vesmantul Sf. Cuv. Parascheva de la Iasi;
	2002	moastele Sf. Ioan Casian din Marsilia – Franta;
	2006	moastele Sf. Nectarie din Eghina – Grecia.
	De asemenea, a adus in Eparhie, moastele unor sfinti si relicve sfinte:
	1997	fragment din lemnul Crucii Sf. Ap. Andrei, ce se pastreaza la Catedrala Mitropolitana din Patras – Grecia, cu binecuvantarea Mitropolitului Nicodim de Patras;
	2001	moastele Sf. Ap. Andrei, cu bunavointa Cardinalului Christoph von Schonborn, Arhiepiscop R.C. al Vienei;
	2002	moastele Sf. Ap. Andrei si ale Sf. Ioan cel Milostiv, cu binecuvantarea I.P.S. Mihail, Arhiepiscopul Ortodox al Austriei;
	2004	moastele Sf. Atanasie Patelarie – Patriarhul Constantinopolului, cu binecuvantarea I.P.S. Nicodim, Mitropolitul Harkovului si Bogoduhovului, Ucraina;
	2005	moastele Sf. Mc. Dasie si Emilian de Durostor, cu binecuvantarea I.P.S. Ilarion, Mitropolit de Silistra, Bulgaria;
	2005	moastele Sf. M. Mc. Gheorghe din Grecia;
	2005	moastele Sf. Mc. Atanasie si vesmantul Sf. Efrem de la Lavra Pecerska – Kiev, Ucraina, cu binecuvantarea I.P.S. Pavel, Arhiepiscop al Vasgorodskului si staret al Lavrei Pecerska, Ucraina.

A infiintat peste 200 de parohii si 5 protopopiate (Tg. Bujor, Covurlui, Nicoresti, Faurei si Insuratei). A initiat si sustinut construirea a peste 120 de biserici noi si a fondat/reinfiintat 10 manastiri. A sfintit si resfintit peste 200 de biserici si capele si a hirotonit cca 300 de preoti.

Cultural-educationala

A fondat sau reactivat 6 institutii de invatamant:

Seminarul Teologic “Sf. Ap. Andrei” – Galati (reactivat, aprilie 1990);

Sectia Teologie Ortodoxa-Litere a Facultatii de Litere, Istorie si Teologie din cadrul Universitatii “Dunarea de Jos” – Galati (aprilie 1992), astazi Departamentul Teologic al Facultatii de Istorie, Filozofie si Teologie – Galati;

Scoala de Cantareti Bisericesti din Galati (ianuarie 1993);

Scoala de Cantareti Bisericesti din Braila (septembrie 1995);

Scoala de Cantareti Bisericesti din Tecuci (februarie 1996);

Scoala Postliceala Teologico-Sanitara din Braila (septembrie 1995);

A organizat si coordonat 28 simpozioane, colocvii, conferinte si expozitii in cadrul Eparhiei Dunarii de Jos si a participat la peste 120 simpozioane, congrese, conferinte, colocvii sau intruniri locale (65), nationale (35) si internationale (21).

Incepand cu anul 2005, a infiintat bursa “Episcopul Casian” , care se acorda lunar la 10 studenti de la diferite facultati din cadrul Universitatii “Dunarea de Jos” – Galati.

Social-filantropica

A fondat urmatoarele institutii social-filantropice:

Asezamantul Filantropic Crestin Ortodox “Sf. Vasile cel Mare” Galati (decembrie 1997);

Cantina sociala “Sf. Nicolae” Galati (septembrie 1998);

Centrul Medical “Sf. Doctori fara de arginti Cosma si Damian” – Galati (noiembrie 2003);

Asezamantul socio-medical “Sf. Pantelimon” – Lacu Sarat, jud. Braila (iulie 2004);

Centrul Pastoral, Misionar si Social “Sf. Cuv. Ioan Casian” Galati (octombrie 2006).

A binecuvantat infiintarea si a sprijinit activitatea urmatoarelor asezaminte social-filantropice parohiale:

Gradinita parohiala “Familia” Braila;

Gradinita parohiala “Sf. Imparati” sat Ireasca, jud. Galati;

Centrul pentru copiii strazii “Sf. Stelian” Galati.

Cantina sociala parohiala “Samarineanul milostiv” Galati;

Cantina sociala parohiala “Cuv. Parascheva” Galati;

Cantina sociala parohiala “Sf. Ioan Casian” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Arhangheli” Braila;

Cantina sociala parohiala “Cuv. Parascheva” Braila;

Cantina sociala parohiala “Nasterea Domnului” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Filofteia” Braila;

Cantina sociala parohiala “Inaltarea Domnului” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Ap. Petru si Pavel” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Cruce” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Fanurie” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Stelian” parohia Dudescu, jud. Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Filofteia” Tudor Vladimirescu, jud. Galati;

Cantina sociala parohiala Cudalbi I, jud. Galati;

Cantina sociala parohiala “Sf. Trei Ierarhi” parohia Sutesti, jud. Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf.Ap. Andrei” parohia Ianca II, jud. Braila.

Cantina sociala “Marta si Maria” – Galati ;

Cantina sociala “Sf. Ecaterina” – Galati;

Cantina sociala din parohia Mircea Voda, jud. Braila;

Cabinetul medical parohial “Sf. Nicolae” Braila;

Cabinetul medical parohial “Adormirea Maicii Domnului” Braila;

Cabinetul medical parohial “Sfintii Imparati” Gohor (sat Ireasca), jud. Galati.

Publicistica

A publicat 11 volume de autor:

“Reprezentarea Imnului Acatist in iconografia secolului al XVI – lea” , editie bilingva (romano-engleza), Galati, editura Episcopiei Dunarii de Jos, 1999;

“Poarta Cerului ” – Galati, editura Episcopiei Dunarii de Jos, 1999 (studii si articole publicate pana in 1990 in periodicele Patriarhiei Romane, ale Mitropoliilor Munteniei si Ardealului, ale Facultatilor de Teologie Ortodoxa din Bucuresti si Sibiu), 350 p.;

“Duh din cuvant” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1999, 96 p.;

“Buna Vestire in iconografie si cult” , seria Misionaria, editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1999, 28 p.;

“Cetatea Sf. Andrei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1999, 285 p.;

“Ancora Vesniciei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, 2000, (pastorale, cuvinte inainte si interviuri publicate in perioada 1990-2000), 323 p.;

“Cinci cuvinte catre tineri” , seria Misionaria, editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2001, 32 p.;

“Scara caintei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2003, 184 p.;

“Mreaja cuvantului” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2004, 461 p.;

“Candelele credintei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2005, 423 p.;

“Intru lumina Ta!” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2007, 283 p.;

A publicat peste 200 de articole si studii, 11 comunicari sustinute in tara si strainatate, 35 de mesaje pastorale la Invierea si Nasterea Domnului, precum si la alte ocazii speciale, 65 de prefete si cuvinte inainte la diverse volume, 35 de interviuri;

Este fondator si coordonator al unor publicatii eparhiale:

revista eparhiala “Calauza Ortodoxa” (1990);

volumul anual “Biserica, misiune, slujire” (2000).

A coordonat activitatea editoriala a eparhiei, sprijinind tiparirea a peste 150 volume si brosuri in cadrul Editurii Episcopiei Dunarii de Jos.

Manastiri

Manastirea Cudalbi (Gologanu) a fost ctitorita de Eugenia Pana in apropierea localitatii Cudalbi, jud. Galati, fiind denumita manastirea Gologanu, dupa numele mosiei acelor locuri. Biserica a fost ridicata intre 1925 si 1933. Prima stareta a manastirii, monahia Haritina Vasiliu, s-a ingrijit de constructia bisericii, sfintita in anul 1938. La moartea sa, in 1940, sora Vasilica Mandru primeste delegatie de stareta.

Manastirea Gologanu este desfiintata in 1950, ramanand ca simplu metoc al manastirii Vladimiresti, care ii preia si intregul ei patrimoniu.Manastirea este reinfiintata in 1990. Prin straduintele actualei starete, monahia Mariani Popa, a duhovnicului Damaschin Toma si a intregii obsti a fost construita o noua biserica, o noua clopotnita si 3 corpuri de chilii, sunt amenajate incinta manastirii si punctul gospodaresc. La solicitarea Episcopiei Dunarii de Jos, in 1998 vechiul nume al manastirii a fost schimbat in “Manastirea Maicii Domnului – Cudalbi”.

Manastirea Buciumeni, situata in nord-vestul judetului Galati, este asezata intr-o regiune in care, conform traditiei locale, primele forme de viata monahala dateaza inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Un prim document, datat 18 martie 1602, aminteste in padurile Buciumenilor de “chilia lui Gheorghe dascalul”.

Prima biserica, cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita, insa, abia pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Aceasta biserica, de lemn, a fost sfintita de Episcopul Sava al Romanului la 1718, dar schitul este desfiintat, la 1750, probabil datorita unor legaturi cu o grupare antifanariota. Bisericuta este demontata, incarcata in care si dusa de schimonahul Isaia Orbul in partile Bacaului, unde este reconstruita aidoma. In secolul al XIX-lea ea este stramutata in cimitirul manastirii Bogdana de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu. In 1925 aceasta biserica va fi distrusa partial de un incendiu, dar va fi refacuta in acelasi stil de staretul Glicherie Lovin, mai tarziu duhovnicul manastirii Adam.

Manastirea Buciumeni

Viata monahala va fi continuata la Buciumeni si dupa anul 1750, caci la 1809 schitul era refacut de catre serdarul Manolache Radovici, acum purtand hramul Sfintei Treimi, iar stareta fiind monahia Afia. La 25 august 1817, Episcopul Gherasim al Romanului il transforma in metoc al manastirii Varatec. Biserica construita la inceputul secolului al XIX-lea, din care se pastreaza si astazi vechiul prestol, s-a deteriorat, o noua biserica, cea actuala, construindu-se intre 1840 si 1844, in perioada in care stareta a manastirii Varatec era monahia Olimpiada, iar superioara schitului Buciumeni – monahia Vitalia.
Schitul este desfiintat in 1860, dar cateva maici au ramas ducand viata de sine. La 1867 schitul este vizitat de domnitorul Carol I. Viata manastireasca renaste la Buciumeni dupa venirea la Roman a Episcopului Melchisedec Stefanescu, la 1879. In 1884 biserica este refacuta si zugravita.

Biserica este reparata din nou dupa cutremurul din 1940, fiind si pictata in fresca de Anatolie Cudinof, intre 1957-1959.
Dupa 1960, la manastire au ramas cateva dintre monahii, in conditii deosebit de grele.
Viata monahala a fost revigorata dupa 1990, sub conducerea monahiei Macrina Huma, cu sprijinul duhovnicilor Teoctist Dobrin si Mihail Nare, realizandu-se reamanejarea intregului complex manastiresc, construirea unei clopotnite, noi corpuri de chilii, anexe gospodaresti si imprejmuirea cu gard a incintei. In fiecare an, ziua de hram este marcata prin organizarea unui pelerinaj a mai mult de 1.000 de tineri elevi din toate liceele eparhiei, care participa la Sf. Liturghie si la discutiile duhovnicesti cu preotii participanti la sarbatoare.

Manastirea Vladimiresti

Situata la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, intre Galati si Tecuci, Manastirea Vladimiresti este un loc de pelerinaj si hrana sufleteasca pentru cei ce-i cunosc istoricul sau il afla cand ajung aici ca vizitatori. Manastire de maici cu sobor numeros (aproape 200), in prezent se situeaza pe locul trei in tara ca numar de personal dupa manastirile Agapia si Varatec, dar pe primul loc intre manastirile cu vietuire de obste.

Biserica mare – construita pe locul primei aparitii Dumnezeiesti, in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de Biserica mare este situat Paraclisul (Biserica mica), iar la sud Micul Altar de vara.

Poarta de la intrarea pe domeniul manastirii este tipic maramureseana si a fost lucrata in 1992. De aici porneste drumul spre livada, vie si iaz. Intrarea in incinta se face pe o alee strajuita de tei, trecand pe sub clopotnita. De o parte si de alta se afla staretia si caminul preotesc.

Muzeul detine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se pastreaza crucea de lemn sau “crucea din porumb” cu care s-a insemnat locul Sfantului Altar la aratarea semnului dumnezeiesc. Se mai afla o icoana cu Maica Domnului lasata maicii starete de mama sa pe patul de moarte. In staretia manastirii se pastreaza opt potire de argint masiv din cele 12 gasite in fata sfintei proscomidii in biserica mare (ascunse de o persoana necunoscuta, la inchiderea manastirii). Tot aici se gasesc icoane de valoare.

Constructia Manastirii Vladimiresti a inceput in anul 1938 in urma vedeniilor avute de sora Lica – Vasilica Barbu Gurau, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareta si stavrofora acestei manastiri.

Intr-un lan de porumb ce apartinea familiei (mamei si unchiului Ionica Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a vazut o lumina coborand din cer. Mantuitorul prezent in acea lumina, insemnand locul cu o flacara ce a cazut pe pamant, i-a spus sa construiasca o manastire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeiesti a fost asezata o cruce de lemn (aflata astazi in muzeu).

Condusa de o mare credinta in Dumnezeu si Maica Domnului, desi avea numai 16 ani, sora Lica a inceput mai intai ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finantat constructia si care a dus-o la Parintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvantarea pentru inceperea construirii manastirii. Arhitectul Ion Berechet face planul avand ca model manastirea romaneasca Prodromu de pe muntele Athos.
Munca anevoioasa si epuizanta este executata de un grup de surori intru credinta, ce au varste intre 13 si 17 ani. Banii necesari i-au luat “din poala Maicii Domnului”, colectarea de fonduri durand pana in 1943.

Inflacarate de credinta si dragostea de Dumnezeu ce le tinea loc de caldura si de multe ori de hrana, grupul de surori a muncit doua ierni si o vara vietuind si rugandu-se intr-un bordei sapat in pamantul pe care se afla acum trapeza. Alaturi era o casuta pentru parintele Clement Cucu, indrumatorul surorilor in viata de obste. Caramida era pregatita si arsa tot de ele, pe loc, sub indrumarea lui Gheorge Linguraru meserias din Adjud. Paraclisul a fost varuit si impodobit cu catapeteasma si icoane. Pictura s-a realizat abia in anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfintit de catre Prea Sfintitul Episcop Casian Craciun.

In 1941 incep sapaturile pentru fundatia bisericii mari (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Sora Lica depusese intre timp votul calugariei si se numea Maica Veronica. Constructia este definitivata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Belizarie din Bucuresti.

Chiliile ce incadreaza biserica, au fost construite dupa modelul manastirii romanesti Prodromu de pe Muntele Athos.Au urmat trapeza (sala de mese) pe locul fostului bordei de pamant si arhondaricul cu camerele de oaspeti. Batranii locului povestesc ca pe aceste meleaguri a existat in timpuri trecute o manastire de calugari greci stabiliti pe pamant romanesc. Staretul Ghimnazie a asistat neputincios la masacrarea soborului sau de catre turci, dupa care a fost el insusi decapitat. Cu ocazia sapaturilor pentru fundatie au fost dezgropate oseminte ce sustin realitatea istorica a legendei. Relicvele calugarilor martiri, curatate si spalate, au fost ingropate la piciorul mesei Sfintului Altar de vara.

In mai 1990, Inaltul Arhiepiscop Antim Nica al Galatiului si Prea Sfintitul Episcop Vicar Casian Craciun, au sustinut in fata Sfantului Sinod redeschiderea manastirii. Pe drept cuvant pot fi considerati ctitorii noii Manastiri Vladimiresti. Constructia bisericii mari – cu hramul Adormirea Maicii Domnului – incepe in 1941 si este finalizata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Dimitrie Belizarie din Bucuresti.

Construita in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, biserica mare este impodobita la exterior cu un brau de icoane lucrate in mozaic, opera pictorului Gheorghe Raducanu. Artistul, patruns de evlavie nemarginita pentru Maica Domnului si dorind sa lucreze la o biserica inchinata acesteia, o ilustreaza in 73 de ipostaze. Deasupra intrarii se afla icoana Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii. In partea inferioara, tot la exterior, biserica este inconjurata de un brau de icoane de sfinti in marime naturala, aplicate in firide in anul 1992. Pridvorul adaposteste icoane in mozaic ale Sfintilor Petru si Pavel de o parte si de alta a intrarii si a Sfintilor Domnitori romani Stefan cel Mare la sud si Constantin Brancoveanu la nord. Pe plafon, in trei firide separate, Deisis. Usile si mobilierul celor doua biserici sunt lucrate din lemn de stejar, la Bacau, in atelierul profesorului Alexandru Hutanu.

Dep social-filantropic

Un sprijin acordat crestinului napastuit.

Episcopia Dunarii de Jos este implicata in programe de protectie si ajutor social, programe cu caracter permanent. Citeste si vei gasi calea de a te implica intr-o cauza crestina.

Instituţii pentru asistenţă medicală

Asistenta medicala este acordata persoanelor in dificultate recomandate de catre preotii si comitetele filantropice parohiale, in urma anchetelor sociale efectuate de catre asistentii sociali din cadrul birourilor de asistenta sociala de la protopopiate si de la primarii, precum si tuturor persoanelor care fac dovada ca sunt din grupul tinta.

Cantine sociale

Adevărata viată crestinească se naşte şi se intreţine prin fapte. Credinţa fară fapte este ca o floare fără rod: se arată intr-o frumuseţe trecatoare. Omului nu îi este de ajuns să cunoască cuvantul lui Dumnezeu, nu îi este de ajuns să aibă credinţa, ci trebuie să lucreze neobosit, să fie “un implinitor cu fapta”. Pornind de aici, dorind să fie împlinitori ai acestui curat şi nobil ideal de viată in Hristos şi cu Hristos, preoţii parohiilor eparhiei noastre, sprijiniţi şi incurajaţi de disponibilitatea filantropică a credincioşilor întreţin un numar de 16 cantine sociale parohiale şi doua cabinete medicale.

Institutii pentru ocrotirea copilului

Asociatia Filantropica Crestin-Ortodoxa “Sf. Vasile cel Mare”- Galati

Copilul este un mare dar al vietii noastre. Acesta aduce cu el inocenta, dragalasenia, bunatatea. Copilul indulceste viata unei familii. In preajma lui staruie mereu o atmosfera de lumina si frumusete. De aceea, Mantuitorul a iubit si iubeste atat de mult copiii, de aceea i-a aratat ca pe un simbol al crestinului adevarat: “De nu va veti face la fel ca pruncii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor”.

Ne intristeaza, insa, situatiile din ce in ce mai frecvente in care copiii sunt victime ale parintilor care nu isi asuma deplin crucea si greutatea casatoriei, sfidand astfel institutia familiei si importanta ei intr-o societate normala. De departe, grija pentru copiii singuri, defavorizati, lipsiti de caldura unui camin si a unei familii, a constituit capul de afis al tuturor actiunilor sociale, atat pe plan national, cat si local, implicit la nivelul Eparhiei Dunarii de Jos.
Institutie reprezentativa a Bisericii Ortodoxe Romane, Asezamantul “Sf. Vasile cel Mare” a devenit reper al institutiilor filantropice de acest gen din eparhia noastra si chiar din intreaga tara, prin eleganta cladirii, calitatea conditiilor oferite copiilor si seriozitatea programului educational.
A fost inaugurata la initiativa chiriarhului locului, P.S. Episcop dr. Casian Craciun al Dunarii de Jos, la 12 octombrie 2000, cu ocazia vizitei la Galati a S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, si a P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Strategia eparhiala privind protectia copilului aflat in dificultate, in consens cu legile statului in vigoare in domeniul protectiei copilului, a dezvoltat un set de masuri si mecanisme destinate tinerilor care pana la varsta de 18 ani beneficiaza de una dintre masurile de protectie prevazute de lege: plasamentul familial, incredintarea, adoptia, asistenta maternala. Insa, foarte putine sunt solutiile ce privesc viitorul copilului ocrotit intr-una din institutiile statului,dupa ce a implinit varsta de 18 ani.
Venind in sprijinul initiativelor de stat sau particulare, Eparhia Dunarii de Jos, prin asezamantul de fete orfane, pune la dispozitia locatarelor conditiile optime unei dezvoltari normale si armonioase si dupa varsta de 18 ani, pana la croirea unui rost in viata (continuarea studiilor, ocuparea unui loc de munca, intemeierea unei familii), fiind deocamdata singura institutie sub auspiciile Bisericii, reprezentand o alternativa la formele de ocrotire oferite de catre stat.
Asezamantul ocroteste un numar de 25 de copile orfane, cu varste cuprinse intre 7-19 ani, care beneficiaza de cazare, hrana, imbracaminte, materiale sanitare si rechizite gratuite. Serviciile de asistenta religioasa, sociala si educationala a copiilor sunt asigurate de catre 17 angajati (un preot; un pedagog; un educator; un asistent social; un instructor de educatie; 12 angajati ca personal administrativ si de serviciu), in frunte cu directorul asezamantului, parintele Cristian Podasca.
In cladirea in care se afla asezamantul functioneaza si manastirea ” Sf. Vasile cel Mare “, monahiile sustinand prin diverse programe activitatea edificiului filantropic mentionat.

Catedrala

Piatra de temelie a Catedralei episcopale din Galaţi a fost aşezată la 27 aprilie 1906, de către prinţul Ferdinand şi regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcţia durând până în anul 1917 şi fiind realizată după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş.

Construcţia se detaşează în planul arhitectural gălăţean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galaţi, prilej cu care au sosit în oraşul de la malul Dunării moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina.

Contact EDJ

Episcopia Dunarii de Jos Strada Domneasca Nr. 104, Galati – 800201, Romania tel/fax: 00 40 236 460 014 e-mail: episcopia@edj.ro

Viata Sf Atanasie

VIAŢA, MINUNILE ŞI PĂTIMIRILE SFÂNTULUI ATANASIE – PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI ŞI PĂSTOR AL CREŞTINILOR DE LA DUNĂRE (1642-1653)

VIAŢA SFÂNTULUI

IERARH ATANASIE,

PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Creta cea vestită,

patria Sfântului Atanasie

Viitorul mare arhiereu Atanasie a văzut lu­mina zilei către sfârşitul veacului al XVI‑lea, în oraşul Rethimno, Insula Creta. Se trăgea din binecredincioşi şi nobili părinţi, care s‑au străduit să dea fiilor lor, o educaţie din cele mai alese şi o creştere cu adevărat creşti­­nească demnă de un candiot mândru de trecutul creştin al Cretei. Pe pământul insu­lei călcaseră paşii Sfântului Apostol Pavel, iar biserica pe care el a înte­me­iat‑o aici a încredinţat‑o spre păstorire Sfân­tului Tit, ucenicul său. Tot din această insulă s‑a ri­dicat mai târziu şi marele ierarh Chiril Lu­caris, cel ce avea să devină patriarh al Ale­xan­driei şi, mai apoi, vreme de aproape 15 ani şezător pe Tronul patriarhal al Con­stan­tinopolului.

Din botez s‑a numit Alexios, fiu al fa­miliei Patelaros. De mic nu râv­nea decât la viaţa duhovnicească, plă­cându‑i mult să citească vieţile sfinţilor şi aprin­zân­du‑se de dorul de a imita nevoinţele aces­tora. A stu­diat cu râvnă la înaltele şcoli din in­sula na­tală înfiinţate şi îndrumate de vene­ţieni, ajun­gând repede un bun cunos­cător al ştiin­ţelor vremii şi un talentat orator. Mai târziu, fericitul Atanasie mărturisea: „Nu‑mi vine în minte… când m‑am învârtit în jurul sălilor de studiu şi când m‑am bucurat împreună cu înţelepciunile… Eu am fost cunoscător al teologiei, matematicii, retoricii, gramati­cii, al ştiinţelor practice, astronomiei şi al­tor arte“.

Murindu‑i tatăl, tânărul Alexios îşi ter­mină studiile şi dă curs unui gând mai vechi; renunţă la lume şi primeşte îngerescul chip al monahului la Metocul Sinaitic din Hera­cleea, fie la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, schimbându‑i‑se numele în Ana­nia. Dorind însă o viaţă călugărească mai înal­tă, după ce a vieţuit o vreme într‑o mă­năs­ti­re din Tesalonic (cel mai posibil Mănăstirea Sf. Atanasie), unde a fost şi hirotonit iero­dia­con, s‑a îndreptat către Muntele Athos, in­trând în Mănăstirea Esfigmenu (sau Xero­po­tam), unde i se dă ascultarea de a sluji la trapeza obştii. Se hrănea doar cu pâine şi apă, iar nopţile şi le petrecea în rugăciune, dor­­mind doar câteva ore, având drept aşter­nut atât va­ra, cât şi iarna pământul gol. De aici pleacă în pelerinaj în Ţara Sfântă şi la vechea mă­năstire din Sinai, închinându‑se cu adâncă evlavie la Locurile Sfinte şi în ma­rile mă­năstiri.

Sfârşindu‑şi călătoria, s‑a întors în Sfân­tul Munte Athos, găsindu‑şi un loc retras aproa­pe de Careia, unde petrecea în rugăciu­ne, aspre postiri, privegheri, îndeletnicin­du‑se şi cu alte înalte virtuţi. Acum este hiro­to­nit ie­romonah şi primeşte numele de Ata­nasie. Vestea despre curăţia vieţii sale şi adân­ca‑i evlavie a depăşit curând hotarele Sfântului Munte Athos, iar predicile sale în­sufleţitoare şi minunatele tâlcuiri ale Sfinte­lor Scripturi atrăgeau tot mai mulţi creştini dornici de cuvântul lui Dumnezeu şi de mân­­­tuire.

Dascăl în Ţara Românească

Faima aleselor sale virtuţi a ajuns şi în Valahia. Pe atunci, domnii şi boierii de rang înalt căutau dascăli cunoscători ai ştiinţelor vremii pentru fiii lor. O veche scriere gre­ceas­că ne încredinţează că Sfântul Atanasie, pe la anul 1626, se afla în Valahia ca profe­sor. Acum traduce el în limba greacă popula­ră Psal­tirea prorocului David, carte care se păstrează şi astăzi la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos, iar cópii ale ei găsim la Mănăstirea Sfântului Apostol şi Evan­­ghe­list Ioan din insula Patmos şi la Bi­blio­te­ca Naţională din Atena.

Probabil, peste doi sau trei ani, părintele Atanasie se întoarce în Creta sa natală, de unde avea să fie chemat la Constantinopol.

Mitropolit al Tesalonicului

Documentele vremii ne încredinţează că patriarhul Chiril Lucaris, auzind de sme­renia, credincioşia şi înaltele cunoştinţe teo­logice ale Cuviosului Atanasie, care slujea ca preot în Creta şi ajunsese foarte cunoscut, l‑a che­mat la Constantinopol să sprijine cre­dinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de ere­tici. Foarte re­pede după aceasta (în 1631), Atanasie este ales mitropolit al Tesa­lo­ni­cu­lui, unde va păstori, cu mai multe în­tre­ru­peri, până în 1642.

În 1631, mitropolitul Atanasie trimitea o scrisoare ţarului Rusiei, Mihail Feodo­rovici din neamul vestit al Romanovilor, prin care cerea ajutor pentru plata datoriilor foarte mari pe care le avea mitropolia. Epis­tola era încredinţată episcopului Cos­ma, vie­ţuitor la Mănăstirea Iviron din Sfân­tul Mun­te Athos, care primise ca dar pentru suve­ranul rus, din partea Sfântului Atanasie, o părticică din moaştele Sfântului Grigorie Pa­lama şi mir de la moaştele Sfântului Mare Mu­cenic Dimitrie. Ţarul va primi darurile şi cererea ierarhului Atanasie, dar va trimi­te un aju­tor neînsemnat la Tesalonic. Peste zece ani, mitropolitul Atanasie trimite la Mos­­co­va o nouă cerere, purtată de arhiman­dri­tul Grigo­rie, stareţul Mănăstirii Rusicon din Sfân­­tul Munte al Athosului, dar şi de această dată, ajutorul primit este prea mic, faţă de grelele datorii ale Mitropoliei Tesalonicului.

Grija faţă de mitropolia sa, de preoţii şi credincioşii din vechea capitală a Macedo­niei nu i‑a dat odihnă nici când se va afla în Moldova, sub „aripa“ pro­te­gui­toare a evla­vio­sului voievod Vasile Lupu. Aceasta se vă­deşte şi din scrisoarea pe care o îndreaptă din Galaţi către ţarul Ru­siei, în vara anului 1643, unde citim: „De­schi­de, aşa­dar, uşile mi­losti­virii tale, prea puternice ţar! Grăbeşte cu mila ta întru ajutor slăvi­tu­lui scaun al Tesa­lonicului, care piere până la sfârşit din cauza necre­din­cioşilor aga­reni (adică turci). Răs­cum­­pără din mâinile lor sfintele vase şi odăjdii pe care le ţin la dânşii amanet, spre batjo­cura legii creşti­neşti… Uită‑te la noi, sfinte ţar, pen­tru că, fără mila ta cea bogată şi fără aju­torul tău, eu nu mai pot să mă întorc înapoi şi să scap de pieire, iar mitro­polia noastră se va scu­fun­da până la sfârşit sub greutatea da­to­riilor..“

Purtător al acestei scrisori era arhiman­dritul Ignatie, stareţul Mănăstirii Sfântul Mu­­cenic Dimitrie din Tesalonic, care du­cea ţarului rus şi o epistolă de la voie­vodul Va­sile Lupu, în favoarea cererii Sfân­tului Ata­nasie.

Ţarul îi va trimite pribeagului patriarh, de data aceasta, un ajutor mai însemnat, pe care Sfântul Atanasie îl va primi din mâna voievodului moldovean, după cum însuşi măr­­turisea peste aproape doi ani. „Prea pu­ter­nice şi de Dumnezeu păzite, sfinte ţar! Am primit bogata şi marea eleimosină (adi­că milostenie) de la creştineasca ta maies­tate… pe care am trecut‑o îndată credito­rilor noştri ai sfintei Mitropolii de Salonic… şi precum ai făcut început bun, aşa să îm­plineşti sfârşit bun, pentru că datoriile noas­tre sunt enorme“.

Pe tronul Patriarhiei Ecumenice

Veacul al XVII‑lea a fost foarte zbuciu­mat pentru viaţa Bisericii de Răsărit. Turcii se întreceau în abuzuri şi împilări împotriva ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor orto­docşi. La aceste necazuri mari, se adăugau presiunile şi uneltirile protestanţilor şi cato­licilor, care doreau să cuprindă în aria lor de influenţă cât mai mult spaţiu ortodox. Pa­triarhii Tronului ecumenic au fost schimbaţi des în acest răstimp, unii având parte de mai mul­te întronizări şi demiteri. Între aceştia se numără şi marele patriarh Chiril Lucaris, care a păstorit de cinci ori pe scaunul de la Constantinopol şi pe care tot de atâtea ori turcii l‑au dat jos, până când în anul 1638 i‑au luat viaţa.

După ce venerabilul patriarh ecumenic Chiril Lucaris este exilat în Tenedos, la 6 martie 1634, mitropolitul Atanasie al Tesa­lo­nicului, prin vrerea arhiereilor, este aşezat în demnitatea de patriarh ecumenic. Vre­mu­­rile erau însă tulburi şi neprielnice pen­tru Biserică, iar vlădica Atanasie ştia că prezen­ţa lui pe Tronul patriarhal este vre­mel­nică; de aceea aştepta potrivitul prilej ca să revină la cârma Patriarhiei dascălul său, Chiril, pe care‑l socotea cel mai potri­vit pentru o astfel de grea povară. Mai târ­ziu, într‑o scrisoare către ţarul Rusiei, măr­tu­risea: „Pe mine m‑au pus pe Scaunul ecumenic fraţii mei arhierei întru ajutor Preafericitului şi Preasfântului chir Chi­ril… şi după aceea mi‑au dat soborniceşte scaunul Tesalonicului“.

După 40 de zile cât a încercat să ţină bine cârma corabiei Bisericii împotriva va­­lu­­ri­lor duşmănoase, lasă bucuros Scau­nul pa­triarhal în seama bătrânului Chiril Lu­caris, care se întorsese din exil, şi‑şi ia din nou în păstorire Mitropolia sa de Tesa­lonic. Era în luna aprilie, în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Drumul amar al pribegiei

Dar presiunile şi lăcomia demnitarilor turci care cereau mereu noi dări de la mi­tropolitul Atanasie nu l‑au slăbit deloc. Cre­ditorii nemiloşi l‑au băgat cu sila în temniţă, unde a suferit chinuri şi umilinţe. Nemai­putând să reziste pe scaunul Mitropoliei Te­salonicului, vrednicul ierarh a fost nevoit să părăsească eparhia atât de dragă lui şi să ia calea pribegiei, hotărându‑se a purcede în Apus, cu speranţa că va obţine ajutor de la oameni influenţi pe lângă Poarta Oto­mană. Ajuns în cetatea Ancona din Italia şi la Ve­neţia, plănuia să meargă la Roma, nă­dăj­duind că papa îl va ajuta să plătească datoriile mi­tropoliei şi să‑şi redobândească tronul.

Primind răspunsul de la episcopul Ro­mei la o scrisoare pe care i‑o trimisese mai înainte, vlădica Atanasie a fost profund de­za­măgit. I se cerea să accepte şi să iscălească mărtu­risirea de credinţă catolică, în schim­bul aju­torului pe care‑l sperase.

Mitropolitul pribeag, deşi aflat în mare strâm­torare, n‑a putut să primească astfel de propuneri; el păstra cu mare sfinţenie cre­dinţa ortodoxă şi pentru nimic în lume nu s‑ar fi lepădat de aceasta. Cu durere în suflet, dar cu nădejde în Dumnezeu, s‑a îndreptat spre Moldova, ţară cârmuită de un mare binefăcător al ortodocşilor din Răsărit, asu­priţi de necredincioşii otomani, voievo­dul Va­sile Lupu. „Cumplite şi nesuferite ne­no­rociri ne silesc ‑ se plângea Sfântul Atana­sie ţarului Rusiei ‑ să umblăm din ţară în ţară, ca să găsim ajutor şi odihnă la bătrâ­neţe. Nu pot să‑mi aflu odihnă, din pricina nesuferitelor datorii şi sufăr multe strâm­bătăţi, nenorociri şi prigoniri, ba chiar şe­dere la închisoare, care mă ameninţă cu moar­tea. Nemaifiind în stare să sufăr, am pribegit cu mare nădejde la binecredin­ciosul şi de Dumnezeu păzitul domnul Mol­dovei, Ioan Vasile voievod… la îndurarea şi milostivirea sa“.

În Moldova evlaviosului domn

Vasile voievod

Ajuns în Moldova, s‑a înfăţişat bine­cre­dinciosului voievod Vasile Lupu, a cărui fai­mă de sprijinitor al creştinilor ortodocşi din Răsărit ajunsese până departe în lume. „Binecredinciosul şi cinstitul domn Vasile voievod al Ţării Moldovei ‑ citim într‑o scri­soare a unui ierarh grec din acea vreme ‑ l‑a primit (pe Atanasie) cu dragoste şi cu ma­re evlavie şi cinste, cum se cuvenea, nu numai pentru vred­nicia Scaunului patriar­hicesc, dar şi pentru înalta sa înţelepciune şi celelalte în­suşiri ale sale“. Voievodul mol­dovean i‑a rânduit drept reşedinţă Mă­năstirea Sfântul Nicolae din Galaţi. Aici, Sfântul Atanasie va rămâne vreme de aproa­pe 12 ani. Când mergea la Iaşi pentru întâl­niri cu voievodul şi cu mitropolitul Moldo­vei, Varlaam, se odih­nea în casele bisericii „Sfânta Vineri“ din Iaşi, biserică închinată Mănăstirii Sfânta Ecaterina de la poalele Mun­telui Sinai.

Aşezarea Sfântului Atanasie

la Dunărea de Jos, în Galaţi

Cu învoirea voievodului Vasile Lupu, pa­triarhul ecumenic Atanasie primeşte drept reşedinţă, cum s-a arătat, Mănăstirea Sfântul Nico­lae din Galaţi, în anul 1642. Va sluji aici până prin 1653 când pleacă după aju­toare în Rusia.

Un călător contem­poran, diaconul Paul de Alep, ne încredin­ţează că patriarhul Ata­nasie avea în grija sa păstorescă şi pe credin­cioşii din Brăila, oraş aflat sub stăpânire tur­cească şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.

Cu siguranţă că Sfântului Atanasie i se învoise de către mitropolitul Moldovei ‑ Var­laam ‑ să hirotonească preoţi şi diaconi, pentru partea de sud a Moldovei şi să în­drume viaţa credincioşilor de la Dunăre. Poate că evlaviosul vlădică va fi sfinţit, în sep­tembrie 1647, frumoasa biserică Pre­cista din Galaţi, ctitorită de doi evlavioşi creş­tini brăileni.

În luna august 1643, patriarhul Atanasie trimitea din Galaţi, prin arhimandritul Igna­tie, o scri­­soare ţarului Rusiei, cerându‑i ajutor pen­tru „slăvitul scaun al Tesaloni­cului“, ca să răscumpere „din mâinile ne­cre­din­cio­şilor sfintele vase şi odăjdii pe care le ţin la dânşii amanet, spre batjocorirea legii creş­ti­neşti“.

Dar pribeagul vlădică nu se îngrijea nu­mai de Mitropolia din Tesalonic, ci şi de bi­se­rica Mănăstirii Sfântul Nicolae, pe care într‑o scrisoare înmânată ţarului Rusiei, în vara anului 1653 o numeşte „mănăstirea mea de la Galaţi“: „Milostive doamne ţar, mare duce Aleksei Mihailovici, stăpânitor a toată Rusia, dăru­ieşte mie, rugătorul împărăţiei tale că­tre Dumnezeu, prin cartea ta de mi­luire, cu pe­cete de aur, cum te va povăţui Mi­los­tivul Dom­nul Dumnezeu, mi­lostenia ta pentru vieţuire, ca eu să am voie să trimit la tine, de la mănăstirea mea din Galaţi, în fiecare an, pe arhimandritul meu, cât eu, rugătorul împărăţiei tale către Dumnezeu, voi fi în via­ţă; iar după moartea mea, porun­ceşte să vie de la aceeaşi mă­năstire, după trei ani, arhi­mandritul meu“.

Aşadar, grija pentru întreţinerea mănăs­tirii gălăţeane care‑i oferise adăpost mai bine de zece ani îl preocupa foarte mult pe ma­rele ierarh, de vreme ce îi cerea ţarului să mi­luiască aşezământul monahal şi după ce el, Atana­sie, va pleca din lumea aceasta.

Vrednicul patriarh era preocupat şi de în­frumuseţarea, cu pictură, a bisericii mă­năstirii.

Pe când se afla la Moscova, el scrie ţa­rului, între altele: „Eu îndrăznesc a mai ru­ga mila ta: că de vreme ce tu te‑ai făcut cti­tor Mănăstirii Sfântul Nicolae din Ga­laţi, binevoind a face veşminte bisericeşti din vistieria ta, iar binecredincioasa ta ţa­riţa bi­nevoind a face sfinte vase şi can­delă, apoi mai fă acum mila ta de ţar şi porun­ceşte să ni se mai dăruiască un vas de ar­gint pentru sfinţirea apei şi o Sfântă Cruce. Ne mai trebuie pentru zugrăvirea acelei biserici trei mii de foi de aur, iar culorile le avem gata“.

Vieţuitor vremelnic

în Sfântul Munte Athos

Când timpul îi îngăduia şi sufletul său era tulburat de multele griji ale îndatoririlor arhiereşti şi de împresurările păgânilor ori de uneltirile celor de alte credinţe, Sfântul Ata­nasie se retrăgea în liniştea Sfântului Mun­te Athos. În Careia, capitala spirituală a Athosului, a cumpărat vechea Mănăstire Xistru, pe care a amenajat‑o, sperând să vie­ţuiască acolo cât îi va da Dumnezeu zile. Mai târziu, această mănăstire s‑a numit Serai adică palat, întrucât în ea vieţuia un pa­triarh. O sută de ani mai târziu, chilia a fost mărită de către un alt patriarh ecumenic şi după încă un secol, aici s‑a dez­voltat un schit rusesc, având biserica cu hramul Sfân­tul Apostol Andrei ‑ cea mai mare bi­se­rică ato­nită ‑ de o rară frumuseţe arhi­tectonică.

Din nou pe Tronul ecumenic

La 16 aprilie 1651, patriarhul ecumenic Par­tenie II, şi el prieten apropiat al lui Vasile Lupu, este sugrumat de către turci. Această ucidere a produs multă tulburare la Con­stantinopol şi îngrijorare în Bisericile Orto­do­xe. Vreme de un an s‑au mai perindat pe scaunul ecumenic doi patriarhi. Voievodul moldovean s‑a gândit în acest timp că cel mai potrivit pentru cârmuirea Patriarhiei Ecu­menice este patriarhul Atanasie, căruia arhiereii greci şi poporul nu‑i puteau reproşa ceva şi care cunoştea şi metehnele şi preten­ţiile tur­cilor. Cu ajutorul lui Vasile Lupu, Atana­sie este ales din nou pe tronul Patriar­hiei Ecu­menice din Constantinopol, în vara anu­lui 1652. De ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pa­vel (29 iunie), tâlcuirea sa ortodoxă la cu­­vintele Mântuitorului: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18) a stârnit mânia catolicilor din fosta capi­tală a Bizan­ţului, care au îndemnat pe dem­ni­tarii turci să‑l înlăture din scaun pe Sfântul Atanasie. Presiunile şi ameninţările la adre­sa sa au început iarăşi, astfel că, după numai 15 zile de păstorire, cu mâhnire în suflet face pare­tesis, adică semnează o scrisoare prin care demisionează din scaunul de patriarh, pe care nu se mai putea menţine din cauza lă­comiei turcilor şi uneltirii celor de alte cre­dinţe, care nu vedeau cu ochi buni un astfel de păstor credincios învăţăturii ortodoxe şi grijuliu ca păstoriţii săi să nu se abată de la învăţăturile sfinte moştenite de la înaintaşi. În scrisoarea respectivă, Atanasie spunea: „Nemaiputând să port dreptele obişnuinţe îm­părăteşti (adică plocoanele pentru sultan, marele vizir şi alţi demnitari turci) şi cele­lalte cheltuieli şi greutăţi ale Patriarhiei, am plecat de la Patriarhie din voia mea şi nesilit fac paretesis de la acest Tron pa­triar­hal, şi nu de la arhieria mea. Să aibă voie Sfântul Sinod al arhiereilor să aleagă în mod canonic pe cel ce vor voi să‑l facă pa­triarh al Constantinopolului; iar eu cu li­niştire îmi voi petrece restul vieţii“.

Se retrage la mănăstirea sa din Muntele Athos, dar curând revine la Galaţi, în Mă­năstirea Sfântul Nicolae.

Călătoria la Moscova

Deşi ajuns la adânci bătrâneţi şi fiind suferind cu trupul, multele trebuinţe ale Mă­nă­stirii Sfântul Nicolae îl determină pe fos­tul pa­triarh să se încumete a lua calea cea lungă şi grea a Rusiei, sperând în ajutorul ţarului. Aproape un an de zile s‑a aflat Sfân­tul Ata­nasie în pământul pravoslavnicei ţări a Rusiei.

La 22 aprilie 1653, ţarul îi primi în au­dienţă pe fostul patriarh ecumenic împreună cu suita sa. Ierarhul Atanasie aducea în dar ţarului un chivot cu chipul Mân­tuitorului, o cruce sculp­tată în lemn, Sfânt Mir, sfinţit de pa­triarhii de Răsărit şi moaşte ale Sfântului Evan­ghelist Matei. „Suntem, cu voia lui Dumnezeu, să­raci şi ne‑am pierdut împăraţii noştri greci pen­tru păcatele noastre, iar acum trăim sub ju­gul celor necredincioşi“, i‑a spus patriar­hul pribeag ţarului Rusiei. I‑a vorbit apoi suveranului despre mântuire. Ţarul i‑a oferit pa­triarhului bani, stofe pen­tru veş­minte şi alte însemnate daruri, po­runcind, la cererea Sfântului Atanasie, să se plă­teas­că din vis­tie­­ria sa şi preţul pentru mai multe icoane de care Mănăstirea Sfântul Ni­colae din Ga­laţi avea nevoie. „Pentru îm­pără­­teas­ca ta mi­los­tivire, pentru sănăta­tea ta întru mulţi ani, rugătorul tău către Dumnezeu, Ata­nasie, fost patriarh al Con­­stanti­no­polei, se îndato­reşte să se roage veş­nic lui Dumnezeu, iar pe îm­părăteştii tăi bine­credincioşi părinţi totdea­una să‑i po­me­­nească în Moldova, în oraşul Galaţi, în Mo­nastirea marelui fă­cător de minuni Nicolae, până la sfârşitul veacului, la toate sfintele slujbe cât eu voi trăi“, scria Sfântul Ata­nasie într‑o scrisoare de mulţu­mire adre­sată ţarului.

Plini de aleasă râvnă duhovnicească, Sfântul Atanasie şi însoţitorii săi au mers în lunile următoare la câteva din marile mă­năstiri ale Rusiei, între care Lavra Sfântului Serghie de Radonej, închinându‑se cu evla­vie şi multă credinţă sfintelor moaşte şi icoa­nelor făcătoare de minuni, rugându‑se pen­tru ei şi pentru mântuirea celor de acasă.

În toamna anului 1653, patriarhul Ata­na­sie a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica palatului, ţarul însuşi cu toată familia impe­rială luând parte la sfânta slujbă, care s‑a cân­tat în greceşte.

În timpul şederii sale la Moscova, Sfân­tul Atanasie s‑a întâlnit şi cu patriarhul Ru­siei, Nikon, căruia i‑a dat o carte cuprin­zând rânduiala Sfintei Liturghii arhiereşti, după ritualul grecesc. Biserica Rusiei se afla pe atunci în plină reformă a sfintelor rân­duieli de slujbă.

Pregătindu‑se de întoarcere în Moldova, Sfântul Atanasie a fost primit de ţar în au­dienţă de rămas‑bun. I‑a mulţumit suvera­nului rus pen­tru tot preţiosul ajutor pe care cu mi­los­tivire l‑a îndreptat către el, promi­ţând că se va ruga neîncetat pentru binefă­cătorul şi familia sa.

Ţarul i‑a mai dat, pe lângă cele dinainte, veşminte arhiereşti, sfinte vase şi 3.000 de foiţe de aur pentru zugrăvirea bisericii Mă­năs­tirii Sfântul Nicolae din Galaţi.

Încărcat de daruri, Sfântul Atanasie por­ni spre Moldova, în ultimele zile ale lui de­cembrie 1653. Drumul era anevoios şi fostul patriarh bătrân şi bolnav. În luna februarie a anului următor a poposit la Mă­năstirea Schimbarea la Faţă din Lubensk, în Rusia Mică (Ucrai­na de as­tăzi). Dorea să aştepte aici sosirea pri­măverii, ca să revină acasă. Dumnezeu i‑a dat însă tainic un semn că sfâr­­şitul călă­toriei vieţii sale era aproape. De aceea, când egu­menul mănăstirii, Petro­niu, s‑a apropiat să primeas­că binecuvân­ta­rea patriarhului, Sfin­­ţitul Ata­nasie i‑a spus: „Sufletul meu do­­reşte ca în această mă­năsti­re să fie în­mor­mântat păcă­tosul meu trup“. Avea vârsta de 74 de ani.

Mutarea la Domnul

a Sfântului Atanasie

Aflat în Mănăstirea Schimbarea la Faţă şi presimţindu‑şi sfârşitul, Sfinţitul Ata­­na­sie a alcătuit un testament prin care a îm­părţit darurile primite de la ţar, îndrep­tându‑le către multe mănăstiri şi biserici. Fie­căreia din cele 20 de mănăstiri mari de la Muntele Athos le‑a făcut danie; aseme­nea şi Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Si­nai, mai multor mănăstiri din Ierusalim şi din Iaşi, Mănăstirii Sfântul Nicolae din Ga­­laţi, precum şi Mănăstirii Schimbarea la Faţă unde găzduia şi unde a rânduit să fie în­gropat. Însoţitorii săi de călătorie au fost mi­luiţi, de asemenea, de către bunul păs­tor, fie­care după rangul, slujirea şi tre­­bu­inţa sa.

Ştia că Dumnezeu îl va chema repede la El. De aceea, fostul patriarh s‑a rugat pen­tru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori ne­dreptăţit, în zbuciumata sa viaţă, şi‑a cerut iertare de la toţi şi pe toţi i‑a iertat din inimă. Împăcat în cugetul său şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, cu rugăciunea pe buze şi în inimă, şi‑a încredinţat sufletul său binecredincios Mântuitorului Hristos, la 5 aprilie, anul Domnului 1654, în ziua a treia a Sfintelor Paşti. A adormit întru Domnul în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte su­fletul meu.“

Egumenul Mănăstirii Schimbarea la Faţă, Petroniu, împreună cu soborul mănăs­tirii şi alţi slujitori, după dorinţa ultimă a evlaviosului arhiereu, au săvârşit îndătinata slujbă de prohodire a cinstitului vlădică. Apoi, înveşmântat cu toate odăjdiile patriar­hiceşti, cu cârja arhierească în mână şi aşezat pe tron, a fost pogorât într‑un mormânt săpat sub soleea bisericii, în faţa Sfântului Altar. Acest mod de îngropare l‑a făcut cunoscut pe Sfântul Atanasie, în lumea slavă, sub de­nu­mirea  de Atanasie sideaşcii, adică sfân­tul care şade (stă pe tron).În mănăstire n‑au încetat slujbele pentru sufletul răposatului patriarh Atanasie, pentru care ierarhul lăsase rugăminte şi îndătinata milostenie.

Aflarea şi proslăvirea

cinstitelor moaşte

Prin rânduiala lui Dumnezeu, Care‑Şi cu­noaşte vasele Sale prea alese, trupul os­tenit de privegheri al fericitului patriarh Ata­nasie s‑a proslăvit prin neputrezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dum­ne­zeiască. Venind în Mănăstirea din Lu­­bensk, mitropolitul grec Paisie Ligaridis al Gazei i‑a povestit egumenului că pe drum a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a descoperit unde se afla trupul său, ce­rându‑i să‑l scoată din locul de odihnă. Cu binecuvântarea mitropolitului Kievului, s‑a făcut slujbă de priveghere toată noaptea; a doua zi, mormântul a fost deschis şi, o, mi­nune: trupul Sfântului Atanasie se afla întreg şi neputrezit (doar la mâna cu care ţinea cârja, lipseau două sau trei degete), aşa cum fu­sese îngropat cu opt ani în urmă, răspân­dind miros de bună mireasmă. Veşmântul sfinţit pu­tre­zise şi căzuse de pe trupul său; jilţul ar­hie­resc era şi el risipit prin putrezire. Sfin­tele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evla­vie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai, ziua cinstirii Sfântului Atanasie cel Mare.

Aşezat pe tron, după obiceiul patriar­hilor răsăriteni, părea că se află adâncit în somn. Capul său, cuprins de mitra arhie­rească, stă­tea înclinat către umărul drept, iar mâna dreap­tă era întinsă spre genunchi, pentru să­rutarea credincioşilor. În mâna stân­gă ţinea cârja arhierească, ca şi cum păs­torea în con­tinuare turma Patriarhiei Ecu­menice.

Datorită refacerii Mănăstirii Schim­barea la Faţă, în câteva rânduri, moaştele Sfântului Atanasie au fost strămutate de mai multe ori. Şi racla în care se aflau, prin dania unor pioşi creştini, a fost înnoită. De două ori, cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins biserica, în anii 1736 şi 1773, sfântul, prin minuni, ajutând pe vie­ţuitorii mănăstirii să nu fie vătămaţi.

În anul 1922, în Ucraina sovietică a în­ceput confiscarea bunurilor bisericeşti. De la Harkov a sosit la Mănăstirea Schimbarea la Faţă un comisar al poporului, cu o scri­soare prin care se cerea confiscarea raclei în care se aflau moaştele Sfântului Atanasie. Racla era foarte valoroasă, deoarece era făcută din argint curat, cântărind 4 puduri (pudul este o măsură rusească de greutate, cântărind 16,38 kg) şi 10 livre (o livră cân­tăreşte 0,500 kg).

La această ştire, creştinii din Lubnî şi din alte raioane ale Poltavei au venit la mă­năstire. Mii de oameni au înconjurat bise­rica, neper­miţând comisarilor să se apropie de moaştele sfântului. Slujbele se ţineau fără întrerupere ziua şi noaptea, preoţii schim­bându‑se la fiecare 3‑4 ore. Deoarece zilnic se adăugau alţi credincioşi care nu mai ple­cau iar agita­torii comunişti nu erau as­cultaţi, autorităţile au hotărât desfăşurarea în apro­pierea mă­năstirii a unor aplicaţii militare, cu trageri de mitralieră şi de arti­lerie, însoţite de strigăte asurzitoare de „ura!“. Dar toate acestea n‑au dus la rezul­tatul dorit de bolşe­vici; slujbele continuau, iar credincioşii nu plecau.

Campania de recoltare a cerealelor însă i‑a „ajutat“ pe comisari în misiunea lor. Se cop­sese grâul şi rând pe rând creştinii, în că­ruţe trase de cai sau de boi, au plecat pe la casele lor. În trei zile au fost eliberate toate intrările şi ieşirile din mănăstire. Călugării au fost siliţi să mute moaştele Sfântului Ata­nasie într‑o raclă de lemn, iar comisarii au luat şi au dus la Harkov racla de argint. Cu­rând şi cinstitele moaşte aveau să ia calea Harko­vului. Comuniştii chiar au vrut să le dis­tru­gă, dar s‑au temut ca nu cumva grecii să ia atitudine. De aceea, le‑au aşezat spre păstrare la Muzeul de Istorie din Harkov.

În anul 1943, Catedrala „Buna Vestire“ din Harkov se redeschide, spre bucuria cre­din­cioşilor. Fusese închisă abuziv de autori­tă­ţile comuniste cu 13 ani în urmă şi trans­for­­mată în depozit de produse petroliere. După cinci ani (în 1948), în această catedrală sunt aşezate moaştele Sfântului Atanasie, pa­­­triarhul Constantinopolului, precum şi moaş­tele unui sfânt local, Meletie, fost ar­hie­piscop al Harkovului.

De atunci şi până astăzi, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Atanasie se odihnesc într‑o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a catedralei. În fiecare joi seara se săvârşeşte o slujbă specială şi se citeşte Aca­tistul Sfântului.

Sfântul Atanasie revine în evlavia

creştinilor de la Dunărea de Jos

Preabunul Dumnezeu a rânduit ca în anul 2004, când se împlineau 350 de ani de la slăvita sa mutare la ceruri, Sfântul Atana­sie să revină la Galaţi printr‑o părticică din moaştele sale, adusă de la Catedrala „Buna Vestire“ din Harkov prin osârdia Preasfin­ţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, şi cu bunăvoinţa Mitropolitului Ni­co­dim, al Harkovului şi Bogoduhovului. Adu­cerea moaş­­te­lor la Galaţi, în ziua de 26 oc­tombrie 2004, a fost pregătită cu mulţi ani înainte, clerul şi credincioşii ortodocşi de la Dunărea de Jos făcând neîncetat ru­găciuni.

Astfel, în luna octombrie a anului 2000, pe când se aflau în vizită la Galaţi, Sancti­tatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantino­polului împreună cu Preafe­ricitul Patriar­h Teoctist al Bisericii Orto­doxe Române (între timp mutat la cereştile lo­ca­şuri) au aşezat o pla­că pe peretele de la in­trarea în biserica „Sfântul Nicolae“, pe care s‑a gravat urmă­toa­rea inscripţie: „În această biserică a slu­jit între anii 1642‑1653 patriar­hul ecumenic Atanasie Patelarie, alungat de turci de pe tronul Constantino­polului, sta­bilindu‑şi reşedinţa în chiliile Mănăstirii Sfân­tul Nico­lae, cu îngăduinţa voievodului Mol­dovei ‑ Vasile Lupu. S‑a aşe­zat această co­me­mo­rativă placă astăzi, 12 octombrie 2000, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Pa­triar­hul Ecumenic al Con­stan­ti­nopolului, şi de Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bi­se­ricii Ortodoxe Române, din iniţiativa Preasfin­ţi­tului Casian, Episcopul Dunării de Jos“.

Prima slujbă închinată Sfântului Ata­nasie în ţara noastră s‑a săvârşit în biserica parohială „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, în zilele de 1‑2 mai 2004. În următoarele luni, PS Episcop Casian al Dunării de Jos a în­treţinut un schimb de scrisori cu mitropoli­tul Nico­dim al Harkovului, pentru cunoaşte­rea mai amănunţită a vieţii sfântului pa­triarh. Mare a fost bucuria întregii suflări creş­tine de la Dunărea de Jos la aflarea veş­tii că mitro­politul Nicodim a hotărât să ofere gălă­ţenilor o părticică din moaştele Sfântu­lui Atanasie. Fiind toate pregătite, cu bine­cu­­vântarea Preasfinţitului Casian, o dele­gaţie a Episcopiei Dunării de Jos, alcătuită din preotul Eugen Drăgoi, consilier cultu­ral‑mi­sionar, preotul Ioan Postolache, pro­topop onorific şi paroh al bisericii „Sfân­tul Nicolae“ din Galaţi, preacuviosul pro­to­singhel Mihail Nare, duhovnicul Mănăsti­rii Buciumeni, ju­deţul Galaţi, având în frun­te pe preacuvio­sul arhimandrit Daniil Ol­tean, vicarul admi­nistrativ al Episcopiei Du­nării de Jos, a ple­cat la Harkov, în luna octombrie 2004, pri­mind în Catedrala „Buna Vestire“ de acolo o icoană a Sfântului Atanasie, cu o părticică din moaştele marelui ierarh.

Către amiaza zilei de 26 octombrie, sfin­­tele moaşte au fost întâmpinate în pro­cesiune solemnă la Catedrala Episcopală din Galaţi de Preasfinţitul Casian, împreună cu preoţi, diaconi, autorităţi locale şi credin­cioşi.

Aşadar, după 350 de ani, Sfântul Ata­nasie s‑a întors acasă, la Dunăre, fiind primit cu cântări de laudă şi slujbe alese de creştinii de la Dunărea de Jos.

Cu ocazia unie vizite oficiale făcute la Harkov, în zilele de 5‑9 mai 2006, Preasfin­ţitul Casian a primit în dar şi a adus la Galaţi o altă părticică din moaştele Sfântului Ata­nasie, precum şi un veşmânt arhieresc cu care au fost îmbrăcate sfintele moaşte, ofe­rite de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nikodim al Harkovului şi Bogoduhovului. După aceasta, la iniţiativa chiriarhului Dunării de Jos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro­mâne, în şedinţa din 6 martie 2008, a hotă­rât „înscrierea în calendarul Bisericii Or­to­do­xe Române a Sfântului Ierarh Atana­sie, patriarhul Constantinopolului, cu prăz­­nui­rea la 2 mai“.

Sfântului Atanasie i s‑a închinat o nouă biserică în municipiul Galaţi, a cărei piatră de temelie s‑a aşezat la 11 decembrie 2005 şi care urmează a fi sfinţită la momentul pro­clamării cinstirii Sfântului în Biserica Orto­doxă Română, în 2 mai 2009. Toate aceste lucrări sfinte, îngăduite de Dumnezeu şi de sfinţitul Său slujitor Ata­nasie, dovedesc ev­lavia clerului şi credin­cio­şilor de la Dunărea de Jos care, împreună cu ierarhul lor, au readus în atenţia contem­poranilor persona­litatea duhovnicească a pa­triarhului ecume­nic Atanasie, care a cinstit oraşul Galaţi şi Eparhia Dunării de Jos prin şederea sa vred­nică, vreme de 12 ani, în ce­tatea de la Du­nărea de Jos şi care, după 350 de ani a revenit, prin sfintele sale moaşte în locurile care i‑au adus pace şi mângâiere zbu­ciuma­tei sale vieţi, iar după cinci ani a fost aşezat în ceata Sfinţilor din calendarul Bisericii noastre.

Sfinte Părinte Atanasie, roagă‑L pe Mi­lostivul Dumnezeu să ne izbăvească de toate păcatele cu voie şi fără de voie şi să ne unească în dreapta şi sfânta credinţă or­todoxă, pe care ai apărat‑o cu râvnă şi cu jertfă în toată viaţa pământească! Întă­reşte‑ne şi pe noi, cei de astăzi, în comuniu­nea sfântă, precum i‑ai unit pe creştinii popoare­lor pe care le‑ai slujit!

Slujba Sf Atanasie

În luna mai,

în ziua a doua,

pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie,

Patriarhul Constantinopolului

Să se ştie: De va cădea sărbă­toa­rea Sfântului Ata­nasie Patelarie înain­tea Sfintelor Paşti, slujba sfântului se săvârşeşte la praznicul Intrării Domnu­lui în Ierusa­lim sau luni, în Săptămâna Luminată.

La Vecernia mică

La Doamne strigat‑am…, punem sti­hi­rile pe 4, glasul al 4‑lea:

Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…

D

umnezeiască râvnă ai avut către Sfânta Biserică so­bornicească, îm­potrivindu‑te ne­­credincioşilor din ce­tatea ma­re­lui Constantin şi înălţându‑ţi su­fle­tul la rugăciune, către Milosti­vul Dumnezeu. În­vred­niceşte‑ne şi pe noi să biruim săgeţile vrăjma­şului ucigaş de oa­meni, prin rugă­ciunile tale prea­pu­ternice, cerând lui Dumnezeu să miluiască sufle­tele noastre.

Cel ce pe strămoşii noştri i‑ai po­văţuit cu darul priceperii tale şi i‑ai arătat biruitori în ispite, în­vred­­niceşte‑ne şi pe noi, cu pute­rea ce izvorăşte din sfintele tale moaşte, să păstrăm aprinsă can­dela credin­ţei, Sfinte Sfinţite Atanasie, părin­tele nostru prea­iubit.

Grăbeşte să asculţi rugăciunile noastre mai înainte de a ne acoperi valurile necredinţei, Sfinte Ata­na­sie! Cu puterea ar­hieriei ce ţi s‑a dat de la Domnul, pă­­zeşte Biserica Ortodoxă de va­lu­rile împo­tri­vi­toare ale ereziilor, preafericite!

N‑ai privit la bătrâneţea şi ne­putinţele trupului tău ostenit, ci cu bărbăţie te‑ai îndreptat către bi­nefăcătorii domni creştini, cerând mi­lostenie şi ajutor pentru turma ta cea bine­cu­vântătoare. Drept aceea şi Ar­hie­reul cel Veşnic, Hris­tos, ţi‑a pro­slăvit cinstitul tău trup, dăru­in­du‑i nestricăciune şi darul facerii de mi­nu­ni. De aceea, şi noi, cu nevred­nicie, îţi cin­stim cu cân­tări de lau­dă sfintele tale moaşte.

Slavă…

Până în ultimul ceas al vieţii tale celei pământeşti, ai înmulţit ta­lanţii ce ţi s‑au dat de la Dumnezeu primind de la El odihnă pentru multele tale osteneli. Dă‑ne şi nouă putere, Sfinte Atana­sie, să lucrăm cele de folos până este ziuă, ajutân­du‑ne cu sfintele tale ru­găciuni să se mântuiască sufle­tele noastre.

Şi acum…, a praznicului.

La stihoavnă

Stihirile, glas al 3‑lea:

Podobia: Laudă de seară...

Laudă de seară aducem ţie, pă­rinte, mulţumind lui Dumnezeu. Izbă­veşte‑ne pe noi de ispite, cu ru­­­­­găciunile tale, Sfinte Atanasie!

Stih: Trimis‑a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei.

Pace cerească trimite, Sfinte de la Dumnezeu, Bisericii tale, pe care o ai slujit în viaţa pământească, pă­zind‑o cu rugăciunile tale de ere­suri şi de tulburările vrăj­ma­şilor.

Stih: Lăuda‑Te‑voi între popoare, Doam­ne, cânta‑voi Ţie între neamuri.

Hristos preamărindu‑ţi trupul, Sfinte Atanasie, acesta ne izvo­răşte   tămăduiri nenumă­rate. Ve­niţi, deci, credin­cio­şii să cinstim după cuviinţă sfintele sale moaşte.

Slavă…, glasul al 8‑lea:

Vrednic păzitor al Scaunului constantinopolitan fiind şi dascăl înţelept al valahilor, ierarhe Ata­nasie, ai primit de la Dumnezeu darul vorbirii în limbi şi virtutea de a conduce turma cea cuvân­tă­toare pe calea mântuirii. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte, să mij­loceşti înaintea Sfintei Treimi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului.

Tropar, glasul al 8‑lea:

Dumnezeiască odraslă a creta­nilor, păstor al cetăţii celei împă­ră­teşti şi povăţuitor sfinţit al creş­ti­­nilor de la Dunăre, comoara cea de mult preţ a Harkovului, Ata­na­sie înţelepte, primit‑ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roa­gă pe Hristos Dumnezeu să mân­­­tu­iască sufletele noastre.

La Vecernia mare

După obişnuitul psalm, se citeşte Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne strigat‑am… se pun sti­hirile pe 8: 3 ale praznicului şi 5 ale ie­rarhului, glasul al 5‑lea:

Podobie: Bucură‑te, cămara…

B

ucură‑te, ierarhe preastră­lucite, Atanasie, cel ce ai luat pe umeri crucea ostenelilor pentru Stă­­­­pâ­nul Hristos şi toate ale lumii a­ces­teia le‑ai lepădat. Îngerescul chip primind, inima ţi‑ai înflăcărat cu puterea Duhului Sfânt, lu­crând cu sâr­guinţă la îm­plinirea Evan­­ghe­liei. Pentru aces­tea te‑a în­vred­nicit Dumnezeu de daruri preaalese, ­bine­chi­ver­­ni­-sindu‑le în toată viaţa ta. Şi acum, cere Marelui Ar­hiereu să miluias­că sufletele noastre(de 2 ori).

Bucură‑te, mitropolite, cel ce ai turnat din belşug untdelemn în can­dela credinţei. Următor al ma­relui părinte Grigorie, ţi‑ai purtat turma ta către limanurile liniştite ale voii lui Dumnezeu, cu rugăciu­nea şi cu sfătuirea cea dreaptă, cu postul şi cu privegherea biruind toate uneltirile vrăjmaşului. Pentru aceasta te‑a învrednicit Dumnezeu de darurile sfinţeniei.

Bucură‑te, arhiereu înţelept al lui Hris­tos, nemuritorule Ata­na­sie, cu mintea ta cea luminată prin cu­noş­tinţa Sfintelor Scripturi pe cre­dincioşii creştini de la Dunărea de Jos i‑ai învăţat tainele cele mân­tuitoare. Şi acum, din ceruri, îm­preună cu soborul arhiereilor bi­ne­­­­plăcuţi lui Dumnezeu, te rogi ca să se împlinească dorinţele noastre cele de fo­los duhovnicesc şi să se mântuiască sufletele noastre.

Multe au fost încercările vieţii tale, sfinte, dar prin răbdarea pri­mită de la Dumnezeu pe toate le‑ai biruit. Asemănatu‑te‑ai în is­pite cu marele Ioan Gură de Aur, pe al că­rui tron ai şezut. Izgonit ai fost de vrăjmaşi de la turma ta cea cuvân­tătoare, dar nu te‑ai lepădat de dreapta‑credinţă, zicând: ori­un­de îmi voi îndrepta paşii, pă­mân­tul este al lui Dumnezeu. Aflând acum odihnă în cămările cele ce­reşti, roa­­gă‑te pentru pacea noastră, cin­stite Părinte Atanasie!

Slavă…, glasul al 5‑lea:

Din pruncie, sufletul ţi‑ai lipit de Evanghelia lui Hristos. Vestitor al darurilor cereşti te‑a învrednicit Dumnezeu, chemându‑te la înalta slujire a arhieriei. Iar tu, ca un preabun ascultător, înţelepte Ata­nasie, nu te‑ai înfricoşat de ne­ca­zurile vieţii, ci în locaşul Sfântului Ierarh Nicolae din Galaţi şezând, neîncetat ai lucrat pentru o­croti­rea turmei tale, cerând milă şi aju­tor. De aceea Domnul, căutând cu îndurare la sâr­guinţa ta, ţi‑a tri­mis mân­gâiere şi putere să împli­neşti călătoria vieţii întru bună­tăţi. Hris­tos te‑a încununat cu po­doa­ba nestri­căciunii, trupul tău iz­vorând din belşug tămăduiri ce­lor ce te laudă şi cinstesc cu sme­renie po­me­nirea ta, vrednicule pă­­rinte!

Şi acum…, a praznicului.

Vohod:Lumină lină…

Prochimenul zilei, apoi

ParImiile

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:

(8, 1‑13)

Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte preaplăcut. Mi‑a fost dragă şi am cercetat‑o din tinereţile mele şi am căutat să mi‑o peţesc mireasă şi am iubit mult fru­museţea ei.  Neamul ei cel bun şi‑l prea­măreşte prin petre­cerea lao­laltă cu Dumnezeu şi Stă­pânul a toate o are în mare iu­bi­re, fiindcă ea duce pe oameni la ştiinţa lui Dumnezeu şi ea alege lucrurile Lui.  Şi de este bogăţia câştig poftit în viaţă, ce este mai bo­gat decât înţelepciunea, care toate le lucrea­ză? Dacă cumin­ţenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meşter decât înţe­lepciunea în toate câte sunt? Şi de iubeşte cineva drepta­tea, ostenelile înţelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă înfrâ­narea şi chib­zuinţa, dreptatea şi bărbăţia, tot ce este mai de folos în viaţa oame­nilor. Şi de pofteşte ci­ne­va să aibă ştiinţă întinsă, înţelep­ciunea ştie cele trecute şi între­zăreşte cele vii­toare, ea ştie întor­săturile cu­vin­te­lor şi dezlegările întrebărilor; ea cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi în­tâmplările vre­mu­ri­lor şi ale sutelor de ani.  Drept aceea, am hotărât să mi‑o prind tovarăşă în viaţă, fiindcă ştiu că mă va sfă­tui cele bune şi‑mi va fi mângâiere în griji şi în necazuri. Şi voi avea, prin ea, mărire în adunări; şi deşi sunt tânăr, voi avea cinste în faţa celor bătrâni. Mă vor găsi pă­trun­­­zător la ju­decăţi şi voi apărea ui­mitor în faţa celor puternici. Când voi tă­cea, vor aştepta să în­cep să vor­besc; când voi vorbi, vor fi toţi cu luare‑aminte, şi când voi rosti o lun­gă cuvântare, vor pu­­ne toţi mâ­na la gură. Prin înţe­lepciune, voi avea nemurire şi voi lăsa celor de după mine o pome­nire veşnică.

De la Iov citire:

(5, 17‑27)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dis­preţuieşti certarea Celui Atot­pu­ternic. Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tă­măduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. În timp de foamete, te va scăpa de la moarte şi în bătălie, din primejdia sabiei. Vei fi la adă­post de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. Îţi vei râde de pustiire şi de foa­mete şi nu‑ţi va păsa de fiarele pă­mân­tului. Căci vei avea legământ cu pie­trele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace. Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa, nu vei avea deza­măgire. Vei şti că ur­maşii tăi sunt numeroşi şi că o­draslele tale sunt multe ca iarba pământului. So­si‑vei la mormânt, la adânci bătrâ­neţi, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei. Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:

(4, 7‑15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odih­nă.  Bătrâneţile cinstite nu sunt ce­le aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţe­lepciunea este la om adevărata că­runteţe şi vârsta bătrâneţilor în­seamnă o viaţă neîntinată.  Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l‑a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l‑a mutat de pe pământ.  A fost ră­pit, ca răutatea să nu‑i schimbe min­­tea sa, înşelăciunea să nu‑i a­mă­gească sufletul. Căci vraja vi­ciu­lui în­tunecă cele bune şi ame­ţea­la poftei schimbă gândul cel fără de rău­tate. Ajungând curând la de­să­vâr­şire, dreptul a apucat ani în­delun­gaţi. Sufletul lui era plă­­cut lui Dumnezeu, pentru aceas­­ta Dom­nul S‑a grăbit să‑l scoată din mij­locul rău­tăţii. Nea­murile văd, dar nu pri­cep nimic şi nu‑şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.

La Litie

Stihirile, glas 3, singur glasul:

În pustie, oarecând, Mântui­to­rul a îndestulat mulţimea cu pu­ţină hrană. Iar tu, Sfinte Ata­na­sie, luând dar de la Dumnezeu, ai hră­nit poporul cel drept‑cre­din­cios cu hrana înţelepciunii Sfinte­lor Scrip­­turi. Ajută‑ne, Sfinte, să nu fim lip­siţi de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este hrană dătătoare de viaţă veşnică.

Grăieşte psalmistul David: „Dat‑ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s‑au înmulţit“. Urmând aces­tuia şi tu, Atanasie, roade duhov­niceşti dai sufletelor noastre, celor ce‑ţi ser­băm pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 6‑lea:

Trupul cel nestricat al Sfân­tului Ierarh Atanasie izvorăşte râuri de tămăduiri. Veniţi deci cre­dincioşii, să ne atin­gem de sfintele sale moaşte, prin care dobândim curăţire de păcate şi firea noastră cea stricată se vaîn­noi, dobândind putere asupra vrăjmaşului.

Şi acum…, a praznicului.

La Stihoavnă, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Prealăudate ierarhe, nu te‑ai înfricoşat de luptele necre­din­cio­şilor înălţându‑ţi mintea la cele cereşti, prin postiri şi prin neînce­tată rugăciune. Deschisu‑s‑au ţie uşile raiului. Şi prin cinstitele tale moaşte, dăruieşti sănătate şi aju­tor celor ce te fericesc pe tine cu laude.

Stih: Întru necaz M‑ai chemat şi te‑am izbăvit, te‑am auzit în mijlocul fur­tunii şi te‑am cercat la apa cercării.

Multe sunt în­cercările pe care Dumnezeu a în­gă­­duit să le păti­meşti în viaţa ta, lămurindu‑ţi ca aurul în foc cu­ge­tul cel luminat. Statornic fiind întru adevărul cel veşnic, ai arătat tuturor că se cu­vine a cinsti şi apăra ortodoxia, ca pe un nepreţuit odor. De care dar şi noi să ne în­vrednicim, cu rugă­ciunele tale, Sfin­te Atanasie!

Stih: Altarele Tale, Doamne al Pute­rilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.

Râvnitor păstor te‑ai arătat cin­stind scaunul mitropoliei te­salo­ni­cenilor şi apoi pe cel din ce­tatea Constantino­po­lului. Dra­goste către sfântul locaş al lui Dumnezeu arătând, bine ai chivernisit bise­rica Sfântului Ie­rarh Nicolae, cti­tor al ei fiind. Pentru aceasta, te fericim, pă­rinte, ca pe cel ce ai slu­jit cu cre­dinţă şi cu dragoste dum­ne­zeieştile altare ale orto­doxiei.

Slavă…, glasul al 4‑lea:

Sufletul tău cel sfinţit prin vir­tuţi s‑a sălăşluit în Ierusalimul cel ceresc, de Hristos iubitorule ie­rarhe Atanasie, trupul tău rămâ­nând pe tron în cetatea Harko­vu­lui. Prin rânduiala lui Dumnezeu, trup din trupul cel preamărit s‑a dat spre închinare următorilor Sfân­tului Apostol Andrei din ce­tatea Galaţiului. Drept aceea, cu bucurie te cinstim, Părinte Ata­nasie, ierarhul lui Hristos.

Şi acum…, a praznicului.

La binecuvântarea pâinilor, tro­pa­rul ierarhului de 2 ori şi al prazni­cului. Iar dacă nu se face Litie, troparul ierar­hului, Slavă… Şi acum…, al praz­nicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cân­tă troparul praznicului de două ori, Slavă…, al ierarhului, Şi acum…, al praz­nicului.

După prima catismă, Sedealna I, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Viaţă nematerialnică în trup nemuritor ai petrecut, alesule între arhierei, Atanasie! Pentru aceasta, te fericim că ai aflat har de la ce­rescul Părinte, pe care roagă‑L să ne scoată şi pe noi din ispite şi necazuri.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praz­nicului.

După a doua catismă, se cântă Se­dealna a 2‑a, glasul al 4‑lea:

Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…

Cu darul Tău, Mântuitorule, moaştele slăvitului patriarh ne fe­resc pe noi de vrăjmaşii cei nea­dor­miţi şi puterea lor cea tă­mă­dui­toare alungă nepu­tinţele noas­tre. Pentru rugăciunile Sfân­tului Ata­nasie, Unule Iubito­rule de oa­meni, miluieşte‑ne pe noi.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.

Polieleul: Robii Domnului…

MĂRIMURILE, glas 1:

Stih: Auziţi acestea toate popoarele, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume!

Mărimu‑te pe tine, sfinţitorule Părinte Atanasie, şi cinstim sfân­tă pomenirea ta; că tu te rogi pen­tru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Veniţi toţi, într‑un glas să lău­dăm pe Atanasie, zicând: pe învă­ţătorul credincioşilor.

Stih 3: Doamne, iubit‑am bună­‑cu­viin­ţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.

Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţe­lepciune şi limba lui rosteşte dreptate.

Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.

Antifoanele, glasul al 4‑lea: Din tine­reţile mele…

Prochimen, glasul al 4‑lea:

Preoţii Tăi, Doamne, se vor îm­brăca întru dreptate şi cuvioşii se vor bucura.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Toată suflarea…

Evanghelia de la Ioan (10, 1‑9): Zis‑a Domnul către iudeii care veni­seră la Dânsul… (Evanghelia de la Litur­ghia din 21 mai).

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2‑lea:

Pentru rugăciunile ierarhului Tău, Atanasie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Pentru rugăciunile Născă­toa­rei de Dumnezeu, Milostive, cură­ţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stihira, glasul al 6‑lea:

Stih: Miluieşte‑mă, Dumnezeule, du­pă mare mila Ta şi după mulţimea îndu­­­­ră­­rilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Următor poruncilor lui Hris­tos te‑ai arătat, fericite Ata­nasie! Cu postul şi cu rugăciunea ispi­tele biruind, cu răbdarea covâr­şind mulţimea prigonirilor cele cu ane­voie de purtat; cu nă­dejdea, în­­străi­­narea de neamul tău, cu tăria credinţei, învâr­to­şarea necre­din­cioşilor. Având îndrăzneală către Dumnezeu, cere să ne dăruiască nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Canoanele

Al praznicului, cu irmosul pe 6 şi al ierarhului, cu irmosul pe 8, glasul 1.

Canonul ierarhului

Cântarea 1:

P

reaînţelepte Atanasie, cu strălucirile sfintelor tale ru­găciuni, risipeşte întunecimea minţii mele, ca prin cântări cu mul­­­­ţumire să săvârşesc pomenirea ta cea vrednică de laudă.

Cu multă cuvioşie ai păstorit, ca un vrednic arhiereu, turma lui Hris­tos cea cuvântătoare, înţelepte Ata­nasie! Împăratului Dumnezeu jert­fă cinstită ai adus viaţa ta, Sfinte!

Slavă…

Plin ai fost, părinte, de înţelep­ciunea cea adevărată şi ca un alt Moise te‑ai făcut în vremuri de ne­caz, întărind neamul ortodocşi­lor cel clătinat de robia cea amară a necredinţei, fericite!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Născut‑ai, Stăpână, pe Făcă­torul a toată făptura; învredni­ceşte‑ne pe noi, cei ce vestim minu­nile tale, de milostivirea ta cea fără de margini.

Cântarea a 3‑a:

D

in părinţi binecinstitori de Dumnezeu răsă­rind, ai deprins dreapta‑credinţă şi râv­nitor ai fost către evan­ghelicele în­văţături. Pentru aceas­ta te cin­stim ca pe un cunoscător al Sfintelor Scripturi.

Dar de la Domnul ai primit a alcătui stihuri preaalese, cu care preamăreai Sfânta Treime. Nu în­ceta acum cântările tale către Cel Preaînalt, de care să ne îm­păr­tă­şim şi noi cu bună‑cuviinţă.

Slavă…

Adâncurile filozofiei celei prea­­­­­­înalte întru înţelegere ai pă­truns, lipindu‑ţi mintea de învă­ţăturile cele folositoare. Şi ca pă­rintele tău întru cinstire, Ata­nasie cel Mare, ai alcătuit dumne­zeieşti scrieri.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin mijlocirea ta cea bine­voi­toare, Născătoare de Dumnezeu, surpă cursele vrăjmaşului care ne împresoară şi ne scapă de focul cel veşnic.

Sedealna

Tainele Scripturii aflând, te‑ai sârguit să le împărtăşeşti celor ce căutau mântuire. Şi ca un alt Ioan Gură de Aur, tălmăcind poporului dumnezeieştile cuvinte, pe cei ce te as­cultau, cu price­pere i‑ai îndem­nat să meargă către viaţa cea bine­plăcută lui Dumnezeu.

Slavă…, Şi acum…, a praznicului.

Condac, glasul al 8‑lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Vrednic apărător al cre­dinţei ortodoxe şi icoană înfrumuseţată a arhieriei te‑ai arătat, Sfinte Ierarhe Atanasie! Ca şi cel ce ai în­drăz­neală către Înduratul Dumnezeu, cere pentru sufletele noas­tre pace şi mare milă, ca să‑ţi cântăm: Bucură‑te, Pă­rinte de trei ori fe­ricite!

Icos

Slujit‑ai în viaţa ta Bi­sericile lui Dumnezeu drept‑mări­toare din Elada, Moldova şi Rusia cu în­treită lucrare mărturisind dreapta-cre­dinţă şi statornicind predaniile Sfin­ţilor Părinţi. Deci şi noi, după pilda strădaniilor tale, cerem să ne învred­­niceşti a‑ţi aduce laude ca acestea:

Bucură‑te, brazdă a credinţei în pământ românesc;

Bucură‑te, dascăl al rugăciunii pentru cinul monahicesc;

Bucură‑te, lucrător iscusit în via duhovnicească;

Bucură‑te, pom cu bună roadă în livada cerească;

Bucură‑te, glas păstoresc al sfin­tei cunoştinţe;

Bucură‑te, pildă înaltă de ne­oste­nite sârguinţe;

Bucură‑te, luminător al ini­mi­lor întărite cu dumnezeiască băr­­băţie;

Bucură‑te, călăuză credin­cioa­să spre cereasca Împărăţie;

Bucură‑te, izvor din care pri­mim apa curăţirii;

Bucură‑te, adânc de înţelep­ciune ce arăţi calea mântuirii;

Bucură‑te, iconom credincios al vistieriilor Duhului;

Bucură‑te, tâlcuitor înţelept al tainelor văzduhului;

Bucură‑te, Sfinte Ierarhe Ata­nasie, mare făcător de minuni!

Cântarea a 4‑a:

V

iaţă îngerească dorind, lumea ai părăsit şi ai îm­brăcat veşmântul mo­nahicesc cel cu mult folos. Cu fe­cio­ria, cu sără­cia cea de bunăvoie şi cu ascul­tarea sufletul şi trupul întrar­mân­du‑ţi, ai plecat, Părinte, să înfrunţi ispitele şi primejdiile vieţii.

Dorind cu mai multă râvnă pust­niceştile nevoinţe, te‑ai suit în Muntele Athos, unde ca un înger în trup ai vieţuit şi pe Năs­că­toarea de Dumnezeu preamărind.

Slavă…

Cetele sfinţilor nevoitori cu care ai privegheat se bucură as­tăzi împreună cu tine, Atanasie! Iar noi preamărim virtuţile lor cu care te‑ai încununat, vrednicule de lau­dă, părinte!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Maică Preacurată a Zidi­to­ru­lui tuturor, du rugăciunile noastre cele nevrednice la tronul Fiului tău, rugându‑L să caute cu îndu­rare spre neputincioşii robii Săi.

Cântarea a 5‑a:

V

ăzându‑te sârguitor către cele sfinte şi cunoscând ştiin­ţa ta teologică, soborul arhie­reilor te‑a ales mitropolit în ceta­tea Tesalo­ni­cului. Iar tu, părinte, luând jugul arhieriei, bine ai câr­muit turma cea cuvântă­toare.

N‑au răbdat necredincioşii să vadă buna rânduială a Bisericii lui Hristos pe care tu, preasfinte ar­hie­­reule, ai arătat‑o ca oarecând slă­­vitul Apostol Pavel. De aceea, nenumărate şi gre­le curse ţi‑au întins până ce te‑au iz­gonit din scaun, luând dru­mul pri­begiei.

Slavă…

Vrând să răscumperi Biserica tesalonicenilor din mâinile necre­dincioşilor, n‑ai încetat a te ruga lui Dumnezeu şi a cere aju­torul celor ce vedeau în tine pe păsto­rul cel bun, care‑şi pune viaţa pen­tru oile sale. Pentru aceasta şi da­ruri pri­­mind, ai îmblânzit cu ele pe tirani.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu se pricepe toată făptura a lăuda prealesele tale daruri, Fe­cioa­ră nenuntită! Ci binevoieşte a ne da înţelepciune şi har ca să te cinstim după cuviinţă, ca pe ceea ce eşti mai presus de cetele cele în­gereşti.

Cântarea a 6‑a:

V

aluri potrivnice şi vijelii s‑au abătut peste Biserica din cetatea Sfântului Împărat Con­­stantin. Atunci tu, părinte Ata­­na­sie, pe umeri având omo­forul pa­triarhicesc, ai ţinut vitejeşte câr­­ma corabiei, potolind furia necre­din­cio­şi­lor. Iarăşi, apoi te‑ai întors cu pace la mi­tropolia ta.

A doua oară ai fost chemat la vrednicia patriarhală, mărite ar­hiereule! Dar bătrâneţile şi ostene­lile cele multe ale vieţii tale n‑au putut răbda uneltirile şi lăcomia nemaiauzită a necredincioşilor. Pen­tru aceea ai lăsat cu înţelep­ciune tronul, dând tuturor iertare, ca un preablând părinte.

Slavă…

„Apără‑mă, Doamne, Dumne­zeul meu, mântuieşte‑mă după mi­la Ta“, ai strigat ca Da­vid, pă­rinte Atanasie, iar Mân­tui­torul ţi‑a în­dreptat paşii către Mol­dova, aflând bunăvoinţă de la bine-cre­dinciosul voievod Vasile, pe care l‑ai povă­ţuit întru dreapta‑cre­dinţă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca una care te‑ai plecat voinţei Părintelui ceresc pentru mân­tui­rea lumii, dă‑ne şi nouă, Stă­până, să ne agonisim darurile ne­pie­ri­toare ale împlinirii voii celei dum­ne­zeieşti.

Condacul şi icosul praznicului.

Sinaxar

În luna mai, în ziua a doua, po­me­nirea Sfântului Ierarh Atanasie Pate­larie, Patriarhul Constantinopolului.

Sfântul Ierarh Atanasie, căruia Dumnezeu i‑a îngăduit să poarte crucea ne­număratelor încercări şi să mărtu­risească dreapta‑credinţă într‑o pe­rioadă de mari tulburări pentru creş­tinătatea răsăriteană, a văzut lumina zilei către sfâr­­şitul veacului al XVI‑lea, în insula Cre­ta, din părinţi bine‑cre­din­cioşi. La Botez, pruncul a primit nu­mele Alexie şi se străduia să devină un împli­nitor al Evangheliei demn de Bise­rica întemeiată pe insulă de Sfântul Apos­tol Tit. De mic nu râvnea decât la viaţa du­hovnicească, plăcându‑i mult să citească vieţile sfin­ţilor şi aprinzându‑se de dorul de a urma nevoinţelor acelora.

După moartea tatălui său, renunţă la lume şi ia îngerescul chip al călugăriei, primind numele Atanasie. S‑a îndreptat apoi către Muntele Athos unde a vieţuit la una din marile mănăstiri având ascul­tare la trapeza obştii. După un pelerinaj făcut în Ţara Sfântă, curând devine cu­noscut prin darul orato­riei şi alesele sale cunoştinţe teo­logice.

O veche scriere grecească ne încre­dinţează că, pe la anul 1626, se afla în Valahia, ca dascăl, unde traduce Psalti­rea în limba greacă populară.

Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, pe scaunul pe care cu trei veacuri mai înain­te şezuse Sfântul Grigorie Palama. Din această vestită cetate a Macedoniei va trimite mitropolitul Atanasie mai multe scrisori ţarului Rusiei, pentru a ajuta mi­tropolia sa, care era asuprită de turci.

Când bătrânul patriarh Chiril Lu­ca­ris este trimis în exil, în anul 1634, pe Tro­nul ecumenic, prin voinţa sobo­rului ar­hie­reilor, este aşezat vremelnic mitro­po­litul Atanasie al Tesalonicului.

Curând, necredincioşii l‑au silit să ia calea pribegiei pentru a aduna mi­loste­nie, cu care să plătească datoriile mitro­poliei. Şi‑a găsit odihnă şi sprijin în Mol­dova, fiind primit de evla­viosul voievod Vasile Lupu, care l‑a aşe­zat în Mănăsti­rea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi. De aici a mai plecat o dată la Constantino­pol, fiind reales în vara anu­lui 1652 pa­triarh ecumenic. N‑a păstorit însă decât două săptămâni, după care a fost nevoit să demisioneze datorită pre­siunii turci­lor, întorcându‑se la Galaţi.

Mult s‑au bucurat slujitorii şi creşti­nii din oraşul de la Dunăre pentru blân­da şi înţeleapta păstorire a patriahului pribeag, care s‑a arătat ferm şi sta­tornic în dreapta‑credinţă, în pur­tarea crucii şi în evlavia sa neşovăielnică.

Sfântul chiar şi‑a arătat dorinţa de a‑şi sfârşi călătoria vieţii pământeşti la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Ga­laţi, pe care o şi numea „mănăstirea mea“, dar voia Domnului a fost alta. Şi‑a con­tinuat călătoria pentru ajutorarea creşti­nilor din alte părţi ale Bise­ricii Ortodo­xe căzute sub ocu­panţi pă­gâni şi a ajuns, bătrân şi bol­nav, în Rusia, unde a primit însemnate daruri de la ţar şi de la pa­triar­hul Nikon. La întoarcere a rămas „pe cale“, într‑o ce­tate ortodoxă ucrai­neană de la Lubnî unde s‑a aşezat la Mă­năstirea Schim­ba­­rea la Faţă din Mgarsk. Cunoscân­du‑şi mai dinainte vremea sfâr­­şitului său, Sfântul Atanasie a alcă­tuit un testament prin care a împăr­ţit da­rurile pri­mite de la ţar, îndreptân­du‑le către mai multe mănăstiri şi bise­rici din Mol­dova, din Sfântul Munte Athos şi la Mănăs­tirea Sinai. Daruri bo­gate a rân­duit a se duce şi la Mănăstirea Sfân­tul Nicolae din Galaţi.

Ştiind că Dumnezeu îl va chema din această viaţă, s‑a rugat pentru toţi păsto­riţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori ne­drep­tăţit în zbuciumata sa viaţă, şi‑a cerut iertare de la toţi şi pe toţi i‑a iertat din ini­­mă. Împăcat în cugetul său şi încre­ză­tor în marea milostivire a lui Dumnezeu, cu rugăciunea pe buze şi în inimă, şi‑a încredinţat sufletul său bine­‑credincios Mântuitorului Hristos, la 5 aprilie, anul Domnului 1654, în ziua a treia a Sfintelor Paşti. A adormit întru Domnul în ge­nunchi, cu Sfânta Evan­ghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doam­ne, primeşte sufletul meu.“

Înveşmântat cu toate odăjdiile pa­triar­hiceşti, cu cârja arhie­rească în mâ­nă şi aşezat pe tron, a fost po­gorât astfel într‑un mormânt săpat în biserica mă­năstirii.

Prin rânduiala lui Dumnezeu, tru­pul ostenit de privegheri al slăvitului pa­triarh Atanasie s‑a proslăvit prin nepu­trezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dumnezeiască. Venind în Mănăstirea din Lubnî, mitropolitul Paisie al Gazei a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a desco­perit un­de se afla trupul său, cerându‑i să‑l scoa­tă din lo­cul de odihnă. Mormân­tul a fost deschis şi, o, minune: trupul Sfân­tului Atanasie se afla întreg şi nepu­trezit, aşa cum fusese îngropat cu opt ani în urmă, răspândind miros înmiresmat. Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în par­tea dreaptă a bise­ricii, în ziua de 1 fe­bruarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fie­care an, la 2 mai.

De două ori, cinstitele moaş­te au ră­mas neatinse de focul care a cuprins bi­serica, sfântul, prin minuni, ajutând pe vieţui­torii mănăstirii să nu fie vătămaţi.

La începutul veacului al XX‑lea, moaş­tele sfântului au fost duse la Har­kov, iar din anul 1943 se află la închinare în Catedrala Buna Vestire din acest oraş.

În toamna anului 2004, când se îm­pli­neau 350 de ani de la slăvita mutare la ceruri a Sfântului Atanasie, prin osâr­dia Preasfinţitului Ca­sian, Episcopul Dună­rii de Jos, a fost adusă de la Harkov la Ga­laţi o părticică din moaştele Sfân­tului Ata­nasie, aşezate într‑o icoană a pa­triar­hului Constanti­nopolului. Doi ani mai târziu, ierarhul gă­lăţean a adus în oraşul de la Dunăre şi un veşmânt în care au fost îmbrăcate moaştele Sfântu­lui Atana­sie, spre bucuria şi întă­rirea evla­vioşilor cle­rici şi creştini de la Dună­rea de Jos.

Multe boli şi neputinţe a tămăduit sfântul prin moaştele sale şi ajută şi astăzi celor ce i se roagă cu credincioşie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi­luieşte‑ne pe noi!

Cântarea a 7‑a:

I

zgonit de necredincioşi din tro­nul patriarhilor, ai pri­begit, părinte Atanasie, aflându‑ţi odihnă în Mol­dova, la Mănăstirea Sfântului Ie­rarh Nicolae. Şi învă­ţând cu înţe­lepciune pe creştinii cei din cetatea de la Dunăre, te ru­gai să se întă­rească dreapta‑cre­dinţă.

Din sălaşul obştii tale ai trimis, Sfinte Atanasie, scrisori pentru spri­­­­jinirea Bisericii care pătimea îm­presurări de tot felul. Ajutân­du‑ţi Dumnezeu în vrerile tale cele sfinte, Îi mulţumeai cu bucurie şi uşu­rai cu daniile primite povara cea greu de purtat a Bisericii drept­­­­măritoare.

Slavă…

Vreme de mulţi ani ai binecu­vântat turma cea cuvântătoare a creştinilor de la Dunăre şi din ora­şul cel mare al Moldovei de Jos. Şi preţuindu‑te voievodul pentru mul­­­tele virtuţi şi pentru înţelep­ciunea ta cea teologhicească, căuta sfatul şi folositoarele tale rugă­ciuni. De care şi noi să nu fim lip­siţi, Pă­rinte Atanasie!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Din pântecele tău preacurat a izvorât lumii iertare, biruind rău­tatea cea dintâi şi tirania şarpelui.

Cântarea a 8‑a:

D

orind a‑ţi milui mitropolia ta, ai pornit, Sfinte Ata­na­sie, către bunăvoinţa cea ev­la­vi­oasă a ţarului. Şi arătându‑i os­te­nelile tale cele multe pentru Bise­rica lui Hristos, cu daruri preabo­gate te‑a miluit, rugându‑te să nu‑l uiţi în rugăciunile tale.

Cu bucurie doreai să te întorci la Mănăstirea Sfântului Nicolae, unde te aşteptau obştea şi creştinii gălăţeni cu multă nădejde. Dar Dumnezeu a rânduit să‑ţi sfârşeşti călătoria vieţii acesteia şi să afli odihnă în pământul Ucrainei.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ştiind mai înainte că Dumnezeu te cheamă la Sine, ai rânduit să se împartă milosteniile împărăteşti sfintelor biserici şi mănăstiri pe ca­re le‑ai slujit cu dragoste în viaţa cea pământească. Şi cele pentru po­­menirea ta binechivernisind, ţi‑ai dat sufletul lui Hristos, în pa­ce, ţi­nând în mâinile tale Sfânta Evan­­­ghelie, ca pe un odor ne­preţuit.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin nepurtarea de grijă şi a­mă­girea tiranului, sufletul mi‑am întinat. Ci grăbeşte, Maică, prin harul ce ţi l‑a dat Preaiubitul tău Fiu şi Dumnezeu, şi luminează făp­tura cea zidită după chipul Lui, şi mă curăţeşte.

Se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…

Cântarea a 9‑a:

D

upă opt ani de la minunata ta adormire, prin dum­­ne­zeiasca descoperire au fost aflate cinstitele tale moaşte întregi şi cu bună mireasmă împodobite. Şi aşa, pă­rin­te, pe tron aşezat, ai pri­mit cu­ve­­nita în­chinăciune de la cler şi credincioşi.

Cine va putea să numere mul­ţimea minunilor pe care le să­vâr­şeşti asupra celor ce ţi se roagă şi se ating cu evlavie şi cre­dinţă de moaştele tale, Atanasie fericite? Că boli sufleteşti şi tru­peşti tămă­du­ieşti, ca unul ce ai primit mare dar de la Dumnezeu.

Slavă…

Viaţa ta îmbunătăţită să ne fie şi nouă spre lucrarea faptelor ce­lor mântuitoare, ca să‑ţi aducem lau­­­de şi cinstire la pomenirea cea de peste an a serbării tale, Ata­nasie!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nespusă bucurie ai adus oa­menilor prin rodul cel dumneze­iesc al pântecelui tău, Preacurată! Deci, minunându‑ne de harul pe care l‑ai aflat de la Tatăl ce­resc, stri­găm împreună cu îngerul: Bucură‑te!

Luminânda, glasul al 3‑lea:

Cămara sufletului tău s‑a um­plut, în ceruri, de lumina lui Hris­tos, iar trupul tău, pe pământ, a fost lăsat izvor de tămăduiri cre­din­cioşilor, Părinte Atanasie, de Dumnezeu purtătorule.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.

La Laude, glasul al 8‑lea:

Să preamărim minunata vie­ţuire a marelui arhiereu Atanasie. Că, pribegind pentru dreapta‑cre­dinţă, ne‑a învăţat răbdarea şi stă­ruinţa în rugăciune.

Povăţuitorule sfinţit, n‑ai în­ce­tat a învăţa pe cei încredinţaţi spre păs­torire să asculte glasul Evan­­gheliei, către a cărei împli­ni­re tot­deauna să se grăbească. Dă‑ne şi nouă, părin­te, să ne pă­trun­dem de binefacerile porunci­lor, pe care să le împlinim spre mântuirea sufle­telor noastre.

Plin de sfinţire este trupul tău, Atanasie, şi înfricoşătoare este atingerea de tine pentru cei păcă­toşi. Dar celor ce se pocăiesc le re­verşi cu îndestulare tămăduiri şi‑i binecuvântezi, prealăudate!

Încălţările picioarelor tale vor­besc de alergarea ta către cei ce‑ţi cer ajutor ziua şi noaptea. Mi­los­tiveşte‑te spre noi, cei ce ne rugăm în faţa icoanei tale şi cerem să pri­mim de la Dumnezeu vinde­care şi iertare de păcate prin sfin­tele tale mijlociri.

Slavă…, glasul al 6‑lea:

Pe steaua cea pururea lumi­noasă a ortodoxiei, pe cel ce a purtat cu vrednicie lumina Învierii lui Hristos în toate părţile creşti­neşti să‑l lăudăm. Căci acesta, cu cunoştinţa şi cu înţelep­ciunea în­cin­gându‑se, a risipit întunericul necredinţei şi către calea cea neîn­se­rată a vieţuirii evanghelice a că­lăuzit poporul cel bine‑credincios. Încă şi pe urmele slăvitului Apos­tol Andrei mer­gând, în ceta­tea Galaţilor a păsto­rit cu bună cu­­cernicie, având bu­nă­­voinţa evla­viosului voievod Vasile al Moldo­vei. Pentru aceasta să‑i stri­găm: O, de trei ori fericite Părinte, stea lu­mi­noasă a patriarhilor, roa­gă ne­în­cetat pe Dumnezeu să dă­ru­iască celor ce te cinstesc cu dragoste, iertare de greşeli şi mare milă.

Şi acum…, a praznicului.

Doxologia mare, troparul, ecteniile şi apolisul. Ceasul 1.

La Liturghie

Fericirile: pe 8 din canonul ierar­hului, cântările a 3‑a şi a 6‑a. Prochi­me­nul, glasul 1: Gura mea va rosti înţelep­ciune şi cugetul inimii mele pricepere. Stih: Auziţi acestea toate neamurile, as­cultaţi toţi cei ce locuiţi în lume. Apos­tolul ierarhului: din Epistola către evrei (7, 26 ‑ 8, 2): „Fraţilor, un astfel de ar­hiereu se cuvenea să avem…“. Aliluia, glasul 1: Gura dreptului grăieşte înţelep­ciune. Evanghelia ierarhului: de la Ioan (10, 9‑16): Zis‑a Domnul: Eu sunt uşa… (Evanghelia a II‑a din duminica a II‑a a Sfântului şi Marelui Post).

Chinonicul

Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR DEDICATE PROCLAMĂRII CINSTIRII SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI – GALAŢI, 1-3 MAI 2009

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR DIN 1-3 MAI 2009

DEDICATE PROCLAMĂRII CINSTIRII

SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

VINERI, 1 MAI 2009

- orele 17.30 – Primirea la Catedrala episcopală a moaştelor Sf. Grigorie Palama – aduse de la Înaltpreasfinţitul Mitropolit Pantelimon de Veria – Grecia;

- orele 18.00 – 22.00 – Slujba de priveghere la Catedrala Episcopală şi la bisericile „Sf. Nicolae” şi  „Sf. Atanasie” din Galaţi;.

SÂMBĂTĂ, 2 MAI 2009

- orele 9.30 – Slujba de sfinţire a lucrărilor de restaurare la biserica „Sf. Nicolae” din Galaţi;

- orele 10.30 – Slujba de sfinţire a noii biserici „Sf. Atanasie” din Galaţi;

- orele 18.00 – primirea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodxe Române, la Catedrala Episcopală din Galaţi.

DUMINICĂ, 3 MAI 2009

- orele 9.30 – Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală, prezidată de PF Părinte  Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române;

- orele 12.00 – Solemnitatea de proclamare a înscrierii în calendar şi a cinstirii Sfântului Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului, în Biserica Ortodoxă Română.

Proclamarea Sf Atanasie

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR DEDICATE PROCLAMĂRII CINSTIRII SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI – GALAŢI, 1-3 MAI 2009

PROGRAM OF THE CELEBRATION OF THE INCLUSION OF SAINT ATANASIOS, PATRIARCH OF CONSTANTINOPLE IN THE CALENDAR OF THE ROMANIAN ORTHODOX CHURCH: GALATI 1 – 3 MAY 2009

ACATISTUL SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

SLUJBA SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

• Citiţi mai departe

VIAŢA, MINUNILE ŞI PĂTIMIRILE SFÂNTULUI ATANASIE – PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI ŞI PĂSTOR AL CREŞTINILOR DE LA DUNĂRE (1642-1653)

HOTĂRÂREA SFÂNTULUI SINOD PRIVIND DECLARAREA ANULUI 2009 – AN COMEMORATIV-OMAGIAL AL SF. VASILE CEL MARE ŞI AL CELORLALŢI SFINŢI CAPADOCIENI

Anul comemorativ al Sfântului Vasile cel Mare

şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni

În şedinţa de lucru din 29 octombrie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2009 ca An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379 – de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc 1.630 de ani), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni, în Patriarhia Română.

Programul manifestărilor – elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod şi care se va desfăşura atât la nivelul Patriarhiei Române, cât şi al eparhiilor din ţară şi străinătate – cuprinde conferinţe teologice şi pastoral-misionare, simpozioane ştiinţifice, seri duhovniceşti, proiecte editoriale, pelerinaje în provincia Capadocia (Turcia) etc.

Scopul manifestărilor este de a evidenţia contribuţia Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni la definirea şi apărarea învăţăturii de credinţă, la dezvoltarea tâlcuirii Sfintei Scripturi, la îmbogăţirea tezaurului liturgic şi canonic, aportul la dezvoltarea vieţii monahale, ca exemplu pentru lucrarea pastoral-misionară şi social-filantropică actuală a Bisericii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, prin prezentarea unor manuscrise cuprinzând opera lor tradusă în limba română, ediţii tipărite ale operei lor în limba română, contribuţii ale teologilor ortodocşi români la studierea vieţii şi operei acestora etc. se urmăreşte sublinierea prezenţei Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni în conştiinţa Bisericii Ortodoxe Române.

Publicăm în continuare hotărârea Sfântului Sinod cu privire la Anul omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni:

,,Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 29 octombrie 2008, a luat în examinare iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru proclamarea, de către Patriarhia Română, a anului 2009 ca «Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», precum şi propunerea de aprobare a programului-cadru naţional de desfăşurare.

În vederea aducerii la îndeplinire a acestei iniţiative, sub îndrumarea şi cu aprobarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat următorul proiect de program-cadru naţional bisericesc privind modul de desfăşurare în cuprinsul Patriarhiei Române a manifestărilor din cadrul Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni.

Se va publica, prioritar, integrala operei Sfântului Vasile cel Mare

1. În prima parte a anului 2009 (ianuarie-iunie) se va trata despre Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi despre ceilalţi Sfinţi Capadocieni în conştiinţa Bisericii Universale şi a Bisericii Ortodoxe (viaţa sfântă, contribuţia lor la cristalizarea şi apărarea învăţăturii de credinţă, la dezvoltarea exegezei Sfintei Scripturi, la îmbogăţirea tezaurului liturgic şi canonic, aportul la dezvoltarea vieţii monahale etc.). Se va evidenţia opera Sfinţilor Capadocieni, în special a Sfântului Vasile cel Mare, ca izvor şi exemplu pentru lucrarea actuală socială şi caritativ-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române;

2. În partea a doua a anului 2009 (iulie-noiembrie) se va sublinia prezenţa Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni în conştiinţa Bisericii Ortodoxe Române (manuscrise cuprinzând opera lor tradusă în limba română, ediţii tipărite a operei lor în limba română, contribuţii ale teologilor ortodocşi români la studierea vieţii şi operei acestora etc.);

3. Se va publica un album cu Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, în diferite reprezentări (pictură bisericească, iconografie, miniaturi, manuscrise, mozaicuri, vitralii) din toată România (se va studia eventualitatea finanţării de la bugetul de stat ca proiect cultural-artistic de importanţă naţională);

4. Se va publica un album cu Sfântul Grigorie de Nazianz şi alţi Sfinţi Capadocieni în diferite reprezentări (pictură bisericească, iconografie, miniaturi, manuscrise, mozaicuri, vitralii) din toată România (se va studia eventualitatea finanţării de la bugetul de stat ca proiect cultural-artistic de importanţă naţională);

5. Se va publica prioritar integrala operei Sfântului Vasile cel Mare şi, în măsura în care va fi pregătită pentru tipar, şi parte din opera Sfântului Grigorie de Nazianz, conform proiectului stabilit, iniţiat în cadrul noii serii a colecţiei ,,Părinţi şi scriitori bisericeşti», prin reeditarea operei deja publicate şi traducerea integrală a celorlalte texte ale acestor doi Sfinţi Capadocieni (se va studia posibilitatea finanţării de la bugetul de stat ca proiect cultural de importanţă naţională şi contribuţie a României la cultura universală);

Pelerinaje în Cezareea Capadociei

6. Se vor organiza pelerinaje în Cezareea Capadociei, în care scop se va întocmi corespondenţa oficială către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Arhiepiscop al Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, pentru a fi anunţat din timp.

7. Pe toată durata anului 2009, la postul de Radio Trinitas şi la Televiziunea Trinitas TV, precum şi la posturile de radio bisericeşti locale se vor realiza emisiuni care vor pune în lumină aspectele redate la punctele 1-5, cu contribuţia teologilor specialişti în istorie bisericească, patrologie, liturgică, drept canonic, spiritualitate ortodoxă, istoria artei şi picturii. În acest scop, redactorii postului de Radio Trinitas şi ai postului de Televiziune Trinitas TV se vor deplasa la centrele eparhiale, la bibliotecile instituţiilor de învăţământ sau mănăstireşti care deţin manuscrise, miniaturi şi tipărituri rare din operele Sfinţilor Capadocieni, precum şi la centre sociale şi filantropice, unde vor realiza emisiuni tematice speciale;

8. Contribuţiile scrise menţionate la punctele 1 şi 2 vor fi reflectate prioritar în Ziarul Lumina, precum şi în revistele şi publicaţiile bisericeşti centrale, mitropolitane şi eparhiale;

9. Pe site-ul Patriarhiei Române, care va avea în 2009 o pagină specială intitulată «Anul comemorativ – omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», se va reda programul mare, dar şi prezentări imediate ale acţiunilor ce se vor realiza, precum şi imagini cu reprezentări ale Sfinţilor Capadocieni în pictura, miniatura şi manscrisele româneşti;

10. În ultimul trimestru al anului 2009, la Palatul Patriarhiei se va organiza o expoziţie tematică în cadrul căreia vor fi prezentate manuscrise, miniaturi şi texte tipărite din opera Sfinţilor Capadocieni.

11. În cursul anului 2009, în funcţie de data ieşirii de sub tipar, se vor organiza la Patriarhia Română lansările de carte menţionate la punctele 3-5, iar în eparhii, ale unor proiecte editoriale locale dedicate acestui eveniment;

12. Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, aprobă ca la una din Conferinţele pastoral-misionare semestriale din anul 2009 să se prezinte tema «Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni»;

13. În ultimul trimestru al anului 2009 se va organiza o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod dedicată evaluării modului în care s-au desfăşurat în eparhiile Patriarhiei Române manifestările din cadrul «Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni».

Subiectul conferinţelor pastorale de primăvară

Având în vedere că în cadrul discuţiilor care au avut loc, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel s-a reţinut necesitatea ca toate manifestările din cadrul Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), precum şi tratarea subiectului din cadrul Conferinţei pastoral-misionare de primăvară din anul 2009 să fie abordate în cadrul a patru mari direcţii de aprofundare: 1. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii liturgice; 2. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al familiei creştine; 3. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii monahale; 4. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al operei filantropice;

Ca urmare a discuţiilor care au avut loc şi a completării referatului supus discuţiilor cu sugestiile Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la propunerea Comisiei teologice, liturgice şi didactice, Sfântul Sinod:

Ia act şi aprobă iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel privind proclamarea, de către Patriarhia Română, a anului 2009 ca «Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni».

Aprobă programul – cadru naţi-onal bisericesc iniţiat şi propus de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (redat la punctele 1-13 din prezenta comunicare) pentru realizarea proiec-tului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic, intitulat «2009 – Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», toate manifestările urmând a fi abordate în cadrul a patru direcţii de aprofundare: a). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii liturgice; b). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al familiei creştine; c). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii monahale; d). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al operei filantropice.

Aprobă ca în fiecare eparhie şi în fiecare şcoală teologică, ierarhii eparhioţi să ia măsurile necesare pentru a reflecta programul-cadru naţional bisericesc prin acţiuni şi programe locale (media, publicistice şi editorialistice, conferinţe, întruniri şi simpozioane pastorale şi teologice) realizate cu contribuţia profesorilor de teologie, a specialiştilor, a preoţilor şi monahilor, urmând să se sublinieze importanţa şi contribuţia Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni în viaţa Bisericii, acordându-se o atenţie sporită receptării acestor programe de către tineret.

Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, aprobă ca la Conferinţa pastoral-misionară semes-trială de primăvară din anul 2009 să se trateze tema «2009 – Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», cu următoarele subpuncte:

a) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii liturgice;

b) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al familiei creştine;

c) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii monahale;

d) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al operei filantropice.

Aprobă ca la Conferinţa pastoral-misionară semestrială de toamnă din anul 2009, centrele eparhiale să stabilească teme de interes pastoral-misionar local, pe care le vor comunica, pentru informare, Cancelariei Sfântului Sinod.

Aducându-Vă la cunoştinţă această hotărâre a Sfântului Sinod, Vă rugăm să binevoiţi a lua act şi a dispune adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru aducerea la îndeplinire la nivelul Centrului eparhial, al instituţiilor de învăţământ teologic şi al publicaţiilor eparhiale, precum şi publicarea programului-cadru cu caracter naţional bisericesc, în presa eparhială.

Precizăm că această hotărâre a Sfântului Sinod a fost comunicată şi Centrului de Presă «Basilica» al Patriarhiei Române şi componentelor sale, Cabinetului Patriarhal, Sectorului teologic-educaţional al Administraţiei Patriarhale, precum şi Editurii, Tipografiei şi Atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, în scopul aprofundării tuturor aspectelor şi adoptării măsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire la nivelul instituţiilor centrale bisericeşti.

Cu frăţească întru Hristos îmbrăţişare,

Preşedintele Sfântului Sinod

† Daniel,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitor

al tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul

Bisericii Ortodoxe Române

Sfinţi Capadocieni

1. Sfântul Vasile cel Mare – 1 şi 30 ianuarie

2. Sfântul Grigorie cel Bătrân sau de Nazianz – 1 ianuarie

3. Sfântul Mucenic Gordie – 3 ianuarie

4. Sfântul Mucenic Carterie – 8 ianuarie

5. Sfântul Petru de Sevastia – 9 ianuarie

6. Sfântul Grigorie al Nyssei – 10 ianuarie

7. Sfânta Teosevia – 10 ianuarie

8. Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare – 11 ianuarie

9. Sfânta Muceniţă Nina, Luminătoarea Georgiei – 14 ianuarie

10. Sfinţii Mucenici Elevsip, Melevpsip, Selepsip, Neonila, Neon, Turbon şi Ionila – 16 ianuarie

11. Sfântul Grigorie Teologul – 19, 25 şi 30 ianuarie

12. Sfântul Bretanion al Tomisului – 25 ianuarie

13. Sfântul Mucenic Agatodor – 2 februarie

14. Sfântul Mucenic Vlasie Bouarul – 3 februarie

15. Sfânta Muceniţă Doroteea şi Sfântul Mucenic Teofil – 6 februarie

16. Sfântul Cuvios Zenon – 10 februarie

17. Sfântul Ierarh Agapit al Sinadelor – 18 februarie

18. Sfânta Cuvioasă Gorgonia – 23 februarie

19. Sfinţii Mucenici Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc – 3 martie

20. Sfântul Chesarie – 9 martie

21. Sfântul Cuvios Ioan − 30 martie

22. Sfântul Mucenic Evpsihie – 9 aprilie

23. Sfântul Cuvios Farmutie – 11 aprilie

25. Sfântul Mucenic Sava de la Buzău – 12 aprilie

25. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – 23 aprilie

26. Sfântul Mucenic Acachie – 7 mai

27. Sfânta Emilia – 8 mai

28. Sfânta Macrina cea Bătrână – 30 mai

29. Sfântul Vasile (Tatăl Sfântului Vasile cel Mare) – 30 mai

30. Sfântul Mucenic Evelpist – 1 iunie

31. Sfântul Mucenic Tespesie – 1 iunie

32. Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou – 6 iunie

33. Sfântul Cuvios Navcratie – 8 iunie

34. Sfântul Cuvios Canid – 10 iunie

35. Sfântul Mucenic Anect – 27 iunie

36. Sfântul Mucenic Iachint – 3 iulie

37. Sfântul Mucenic Evlampie – 3 iulie

38. Sfântul Cuvios Mihail Maleinul – 12 iulie

39. Sfânta Cuvioasă Macrina cea Tânără – 19 iulie

40. Sfânta Cuvioasă Irina – 28 iulie

41. Sfânta Muceniţă Iulita - 30 iulie

42. Sfântul Cuvios Evdochim – 31 iulie

43. Sfânta Cuvioasă Nona – 5 august

44. Sfântul Ioan, Patriarhul Constantinopolului – 30 august

45. Sfântul Ierarh Evlampie – 30 august

46. Sfântul Cuvios Meletie cel Nou – 1 septembrie

47. Sfinţii Mucenici Teodot, Rufina şi Mamant- 2 septembrie

48. Sfântul Mucenic Evpsihie – 7 septembrie

49. Sfinţii Mucenici Macrovie şi Gordian – 13 septembrie

50. Sfântul Longhin Sutaşul – 16 octombrie

51. Sfintele Muceniţe Capitolina şi Erotiida – 27 octombrie

52. Sfântul Ierarh Firmilian al Cezareei Capadociei – 28 octombrie

53. Sfântul Ieron şi alţi 32 de Mucenici – 7 noiembrie

54. Sfântul Arsenie Taumaturgul – 10 noiembrie

55. Sfântul Mucenic Orest – 10 noiembrie

56. Sfântul Mucenic Varlaam – 19 noiembrie

57. Sfântul Ierarh Amfilohie al Iconiei − 23 noiembrie

58. Sfântul Mucenic Mercurie – 25 noiembrie

59. Sfântul Sava cel Sfinţit – 5 decembrie

60. Sfântul Mucenic Nichita – 17 decembrie