Manastiri

Manastirea Cudalbi (Gologanu) a fost ctitorita de Eugenia Pana in apropierea localitatii Cudalbi, jud. Galati, fiind denumita manastirea Gologanu, dupa numele mosiei acelor locuri. Biserica a fost ridicata intre 1925 si 1933. Prima stareta a manastirii, monahia Haritina Vasiliu, s-a ingrijit de constructia bisericii, sfintita in anul 1938. La moartea sa, in 1940, sora Vasilica Mandru primeste delegatie de stareta.

Manastirea Gologanu este desfiintata in 1950, ramanand ca simplu metoc al manastirii Vladimiresti, care ii preia si intregul ei patrimoniu.Manastirea este reinfiintata in 1990. Prin straduintele actualei starete, monahia Mariani Popa, a duhovnicului Damaschin Toma si a intregii obsti a fost construita o noua biserica, o noua clopotnita si 3 corpuri de chilii, sunt amenajate incinta manastirii si punctul gospodaresc. La solicitarea Episcopiei Dunarii de Jos, in 1998 vechiul nume al manastirii a fost schimbat in “Manastirea Maicii Domnului – Cudalbi”.

Manastirea Buciumeni, situata in nord-vestul judetului Galati, este asezata intr-o regiune in care, conform traditiei locale, primele forme de viata monahala dateaza inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Un prim document, datat 18 martie 1602, aminteste in padurile Buciumenilor de “chilia lui Gheorghe dascalul”.

Prima biserica, cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita, insa, abia pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Aceasta biserica, de lemn, a fost sfintita de Episcopul Sava al Romanului la 1718, dar schitul este desfiintat, la 1750, probabil datorita unor legaturi cu o grupare antifanariota. Bisericuta este demontata, incarcata in care si dusa de schimonahul Isaia Orbul in partile Bacaului, unde este reconstruita aidoma. In secolul al XIX-lea ea este stramutata in cimitirul manastirii Bogdana de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu. In 1925 aceasta biserica va fi distrusa partial de un incendiu, dar va fi refacuta in acelasi stil de staretul Glicherie Lovin, mai tarziu duhovnicul manastirii Adam.

Manastirea Buciumeni

Viata monahala va fi continuata la Buciumeni si dupa anul 1750, caci la 1809 schitul era refacut de catre serdarul Manolache Radovici, acum purtand hramul Sfintei Treimi, iar stareta fiind monahia Afia. La 25 august 1817, Episcopul Gherasim al Romanului il transforma in metoc al manastirii Varatec. Biserica construita la inceputul secolului al XIX-lea, din care se pastreaza si astazi vechiul prestol, s-a deteriorat, o noua biserica, cea actuala, construindu-se intre 1840 si 1844, in perioada in care stareta a manastirii Varatec era monahia Olimpiada, iar superioara schitului Buciumeni – monahia Vitalia.
Schitul este desfiintat in 1860, dar cateva maici au ramas ducand viata de sine. La 1867 schitul este vizitat de domnitorul Carol I. Viata manastireasca renaste la Buciumeni dupa venirea la Roman a Episcopului Melchisedec Stefanescu, la 1879. In 1884 biserica este refacuta si zugravita.

Biserica este reparata din nou dupa cutremurul din 1940, fiind si pictata in fresca de Anatolie Cudinof, intre 1957-1959.
Dupa 1960, la manastire au ramas cateva dintre monahii, in conditii deosebit de grele.
Viata monahala a fost revigorata dupa 1990, sub conducerea monahiei Macrina Huma, cu sprijinul duhovnicilor Teoctist Dobrin si Mihail Nare, realizandu-se reamanejarea intregului complex manastiresc, construirea unei clopotnite, noi corpuri de chilii, anexe gospodaresti si imprejmuirea cu gard a incintei. In fiecare an, ziua de hram este marcata prin organizarea unui pelerinaj a mai mult de 1.000 de tineri elevi din toate liceele eparhiei, care participa la Sf. Liturghie si la discutiile duhovnicesti cu preotii participanti la sarbatoare.

Manastirea Vladimiresti

Situata la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, intre Galati si Tecuci, Manastirea Vladimiresti este un loc de pelerinaj si hrana sufleteasca pentru cei ce-i cunosc istoricul sau il afla cand ajung aici ca vizitatori. Manastire de maici cu sobor numeros (aproape 200), in prezent se situeaza pe locul trei in tara ca numar de personal dupa manastirile Agapia si Varatec, dar pe primul loc intre manastirile cu vietuire de obste.

Biserica mare – construita pe locul primei aparitii Dumnezeiesti, in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de Biserica mare este situat Paraclisul (Biserica mica), iar la sud Micul Altar de vara.

Poarta de la intrarea pe domeniul manastirii este tipic maramureseana si a fost lucrata in 1992. De aici porneste drumul spre livada, vie si iaz. Intrarea in incinta se face pe o alee strajuita de tei, trecand pe sub clopotnita. De o parte si de alta se afla staretia si caminul preotesc.

Muzeul detine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se pastreaza crucea de lemn sau “crucea din porumb” cu care s-a insemnat locul Sfantului Altar la aratarea semnului dumnezeiesc. Se mai afla o icoana cu Maica Domnului lasata maicii starete de mama sa pe patul de moarte. In staretia manastirii se pastreaza opt potire de argint masiv din cele 12 gasite in fata sfintei proscomidii in biserica mare (ascunse de o persoana necunoscuta, la inchiderea manastirii). Tot aici se gasesc icoane de valoare.

Constructia Manastirii Vladimiresti a inceput in anul 1938 in urma vedeniilor avute de sora Lica – Vasilica Barbu Gurau, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareta si stavrofora acestei manastiri.

Intr-un lan de porumb ce apartinea familiei (mamei si unchiului Ionica Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a vazut o lumina coborand din cer. Mantuitorul prezent in acea lumina, insemnand locul cu o flacara ce a cazut pe pamant, i-a spus sa construiasca o manastire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeiesti a fost asezata o cruce de lemn (aflata astazi in muzeu).

Condusa de o mare credinta in Dumnezeu si Maica Domnului, desi avea numai 16 ani, sora Lica a inceput mai intai ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finantat constructia si care a dus-o la Parintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvantarea pentru inceperea construirii manastirii. Arhitectul Ion Berechet face planul avand ca model manastirea romaneasca Prodromu de pe muntele Athos.
Munca anevoioasa si epuizanta este executata de un grup de surori intru credinta, ce au varste intre 13 si 17 ani. Banii necesari i-au luat “din poala Maicii Domnului”, colectarea de fonduri durand pana in 1943.

Inflacarate de credinta si dragostea de Dumnezeu ce le tinea loc de caldura si de multe ori de hrana, grupul de surori a muncit doua ierni si o vara vietuind si rugandu-se intr-un bordei sapat in pamantul pe care se afla acum trapeza. Alaturi era o casuta pentru parintele Clement Cucu, indrumatorul surorilor in viata de obste. Caramida era pregatita si arsa tot de ele, pe loc, sub indrumarea lui Gheorge Linguraru meserias din Adjud. Paraclisul a fost varuit si impodobit cu catapeteasma si icoane. Pictura s-a realizat abia in anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfintit de catre Prea Sfintitul Episcop Casian Craciun.

In 1941 incep sapaturile pentru fundatia bisericii mari (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Sora Lica depusese intre timp votul calugariei si se numea Maica Veronica. Constructia este definitivata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Belizarie din Bucuresti.

Chiliile ce incadreaza biserica, au fost construite dupa modelul manastirii romanesti Prodromu de pe Muntele Athos.Au urmat trapeza (sala de mese) pe locul fostului bordei de pamant si arhondaricul cu camerele de oaspeti. Batranii locului povestesc ca pe aceste meleaguri a existat in timpuri trecute o manastire de calugari greci stabiliti pe pamant romanesc. Staretul Ghimnazie a asistat neputincios la masacrarea soborului sau de catre turci, dupa care a fost el insusi decapitat. Cu ocazia sapaturilor pentru fundatie au fost dezgropate oseminte ce sustin realitatea istorica a legendei. Relicvele calugarilor martiri, curatate si spalate, au fost ingropate la piciorul mesei Sfintului Altar de vara.

In mai 1990, Inaltul Arhiepiscop Antim Nica al Galatiului si Prea Sfintitul Episcop Vicar Casian Craciun, au sustinut in fata Sfantului Sinod redeschiderea manastirii. Pe drept cuvant pot fi considerati ctitorii noii Manastiri Vladimiresti. Constructia bisericii mari – cu hramul Adormirea Maicii Domnului – incepe in 1941 si este finalizata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Dimitrie Belizarie din Bucuresti.

Construita in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, biserica mare este impodobita la exterior cu un brau de icoane lucrate in mozaic, opera pictorului Gheorghe Raducanu. Artistul, patruns de evlavie nemarginita pentru Maica Domnului si dorind sa lucreze la o biserica inchinata acesteia, o ilustreaza in 73 de ipostaze. Deasupra intrarii se afla icoana Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii. In partea inferioara, tot la exterior, biserica este inconjurata de un brau de icoane de sfinti in marime naturala, aplicate in firide in anul 1992. Pridvorul adaposteste icoane in mozaic ale Sfintilor Petru si Pavel de o parte si de alta a intrarii si a Sfintilor Domnitori romani Stefan cel Mare la sud si Constantin Brancoveanu la nord. Pe plafon, in trei firide separate, Deisis. Usile si mobilierul celor doua biserici sunt lucrate din lemn de stejar, la Bacau, in atelierul profesorului Alexandru Hutanu.