Episcopia Dunarii de Jos

Episcop

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:50:52 +0000

Biografie si studii

Prea Sfintitul Episcop Casian s-a nascut la data de 18 martie 1955 in comuna Lopatari, judetul Buzau, intr-o familie de tarani evlaviosi, Rada si Vasile Craciun. A crescut in frica lui Dumnezeu, primind educatie crestina, in familie si, in special, de la bunicii – Stanciu si Anica, Stefan si Ioana – pe care ii socoate primii dascali in “buchiile”credintei. Datorita lor, inainte de a invata sa scrie si sa citeasca, a avut sansa de a invata si a rosti in biserica “Tatal nostru”si “Crezul”.

A urmat cursurile Scolii elementare in comuna natala si apoi cele ale Seminarului Teologic “Kesarie Episcopul” din Buzau – intre 1970 si 1975 – pe care l-a absolvit ca premiant. In perioada 1976-1980 a fost student al Institutului Teologic de grad universitar din Bucuresti, ale carui cursuri le-a absolvit ca premiant, cu teza de licenta “Biserica – lacas de inchinare in talcuirea principalilor scriitori bisericesti si patristici”, sub indrumarea regretatului Pr. prof. dr. Ene Braniste.

Intre 1975-1976 satisface stagiul militar.

Intre 1980-1981 a fost profesor la Seminarul Teologic din Buzau. La 20 decembrie 1980 a fost tuns in monahism la Manastirea Ciolanu prin mainile si binecuvantarea parintelui sau duhovnicesc, Episcopul Antonie al Buzaului, mai tarziu Mitropolit al Ardealului.

Intre 1981-1984 a obtinut, prin concurs, o bursa de studii pentru doctorat de la Guvernul francez, cu binecuvantarea Episcopului Antonie, la Universitatea de Stiinte Umane – Stransbourg II. A obtinut diploma de studii aprofundate in teologie in anul 1981, precum si diploma de absolvire a Institutului International de Limba Franceza. In anul 1984 obtine titlul de doctor in teologie al Universitatii Stransbourg II, cu o teza despre spiritualitatea icoanei si a picturilor manastirilor moldovene, avand titlul “Icoana si frescele exterioare ale manastirilor moldovene – incercare de prezentare a raporturilor dintre ele”.

Infiinteaza Parohia “Sf. Ioan Botezatorul” din Strasbourg, pentru romanii (peste doua mii) din Alsacia si Lorena cazuti la datorie alaturi de combatantii francezi in primul razboi mondial. Functioneaza ca diacon onorific la Capela ortodoxa romana din Baden Baden, Germania. Ca tanar teolog, in toata aceasta perioada, a participat la numeroase intruniri, conferinte si simpozioane in cadrul asociatiilor de tineret si a centrelor de spiritualitatea monastica in tara si peste hotare.

Intre 1984-1985, reintors de la studii, isi reia postul de profesor la Seminarul din Buzau.

In perioada 1985-1988 este asistent spiritual la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Intre 1988-1990 este asistent universitar la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti si, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, inspector patriarhal pentru invatamantul teologic.

A fost hirotonit ierodiacon, la 21 decembrie 1980, in Catedrala Episcopala din Buzau si ieromonah, in Catedrala Mitropolitana din Sibiu, la 10 noiembrie 1985, de catre Mitropolitul Antonie al Ardealului. Este hirotesit protosinghel si arhimandrit la Manastirea Sambata – Sibiu. I se incredinteaza, pentru scurt timp, conducerea Manastirii Antim din Bucuresti unde slujeste intre 1988-1990.

Este chemat arhiereu-vicar la Galati de Arhiepiscopul Dr. Antim Nica si ales de Sfantul Sinod in treapta de arhiereu, la 12 februarie 1990.

Este hirotonit arhiereu, cu titlul de Galateanul, in biserica “Sf. Nicolae” din Galati, la 18 februarie 1990. In urma decesului Arhiepiscopului Antim si vacantarii scaunului de episcop, este ales de Colegiul Electoral Bisericesc episcop titular al Eparhiei Dunarii de Jos, in data de 12 iulie 1994. Este instalat canonic, in Catedrala Episcopala din Galati, de catre vrednicul de pomenire Parintele Patriarh Teoctist in fruntea unui sobor de arhierei, inconjurati de preotime si de multimea credinciosilor, in 24 iulie 1994.

Functii si distinctii

	1980-1985	Profesor la catedra I a Seminarului Teologic – Buzau;
	1985-1988	Asistent universitar la Institutul Teologic – Sibiu;
	1988-1990	Asistent universitar la Institutul Teologic – Bucuresti; Inspector patriarhal pentru invatamantul teologic preuniversitar in Biserica Ortodoxa Romana;
	1990-1994	Arhiereu-vicar al Episcopiei Dunarii de Jos;
	1994-prezent	Episcop al Dunarii de Jos; secretar al Comisiei Sinodale pentru Invatamant;
	1996-prezent	Senator de Onoare al Universitatii “Dunarea de Jos” Galati;
	1999-prezent	Presedinte al Asociatiei Filantropice Crestin Ortodoxe “Sf. Vasile cel Mare” – Galati;
	1999-2001	Presedinte de Onoare al Institutului European de Stiinte Economice de pe langa Universitatea “Dunarea de Jos” – Galati;
	2001- prezent	Co-presedinte al Fundatiei “Andreeana Juventus” – Galati;
	2002- prezent	Profesor universitar la Facultatea de Litere si Teologie, respectiv Facultatea de Istorie, Filozofie si Teologie din cadrul Universitatii “Dunarea de Jos” – Galati;
	2005-prezent	Presedinte al Asociatiei Filantropice Crestin Ortodoxe “Sf. M.Mc. Pantelimon” – Lacu Sarat, Braila;
	2006-prezent	Presedinte al Asociatiei Medicilor Crestin Ortodocsi “Sf. Doctori fara de Arginti Chir si Ioan” – Galati.
	2006-prezent	Presedinte al Asociatiei Medicilor Crestin Ortodocsi “Sf. Mc. Pantelimon si Ermolae” – Braila.

Acte de cinstire

	1989	Ordinul “Sf. Maria Magdalena” al Bisericii Ortodoxe a Poloniei, oferit de Prea Fericitul Vasile Bisericii Ortodoxe din Polonia;
	1996	Ordinul “Sf. Ap. Petru si Pavel” al Mitropoliei de Veria – Grecia oferit de I.P.S. Pantelimon, Mitropolit de Veria, Campania si Nausa;
	1999	Ordinul “Sf. Ap. Andrei” al Patriarhiei Ecumenice, oferit de S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol;
	2000	Ordinul “Voievod al Sfantului Mormant”, oferit de Patriarhul Diodor I al Ierusalimului;
	2000	Ordinul National “Pentru Merit”, in grad de Mare Ofiter, acordat de Presedintia Romaniei;
	2001	Cetatean de Onoare al Municipiilor Galati (16 martie) si Braila (17 martie);
	2005	Cetatean de Onoare al Municipiului Tecuci (24 aprilie).
		A infiintat in anul 2000, Ordinul “Crucea Sf. Ap. Andrei” al Episcopiei Dunarii de Jos, precum si distinctia “Vrednicia andreiana”, care au fost acordate de-a lungul vremii la numerosi ierarhi ortodocsi din tara si strainatate, precum si unor personalitati ale vietii culturale si sociale.

Activitatea in Eparhia Dunarii de Jos (1990-2008)

In fruntea clerului si credinciosilor din eparhia pe care o pastoreste. P.S. Parinte Episcop Casian slujeste chemarilor canonice, pastorale, misionare, culturale si traditional-romanesti, potrivit rolului ierarhului ortodox implicat organic in viata Bisericii si a neamului sau. Toate realizarile si implinirile din viata bisericeasca de la Dunarea de Jos, nu ar fi fost posibile fara contributia si eforturile deosebite ale preotilor, credinciosilor, monahilor si monahiilor din parohii si respectiv manastiri.

Liturgica si Pastoral-Misionara

Cu binecuvantarea si sprijinul P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, a adus la Galati moastele unor sfinti si relicve sfinte:

	1992	fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se pastreaza la Manastirea Xiropotamu din Muntele Athos – Grecia;
	1996	moastele Sfantului Apostol Andrei din Patras – Grecia;
	2001	braul Maicii Domnului din Volos – Grecia;
	2001	vesmantul Sf. Cuv. Parascheva de la Iasi;
	2002	moastele Sf. Ioan Casian din Marsilia – Franta;
	2006	moastele Sf. Nectarie din Eghina – Grecia.
	De asemenea, a adus in Eparhie, moastele unor sfinti si relicve sfinte:
	1997	fragment din lemnul Crucii Sf. Ap. Andrei, ce se pastreaza la Catedrala Mitropolitana din Patras – Grecia, cu binecuvantarea Mitropolitului Nicodim de Patras;
	2001	moastele Sf. Ap. Andrei, cu bunavointa Cardinalului Christoph von Schonborn, Arhiepiscop R.C. al Vienei;
	2002	moastele Sf. Ap. Andrei si ale Sf. Ioan cel Milostiv, cu binecuvantarea I.P.S. Mihail, Arhiepiscopul Ortodox al Austriei;
	2004	moastele Sf. Atanasie Patelarie – Patriarhul Constantinopolului, cu binecuvantarea I.P.S. Nicodim, Mitropolitul Harkovului si Bogoduhovului, Ucraina;
	2005	moastele Sf. Mc. Dasie si Emilian de Durostor, cu binecuvantarea I.P.S. Ilarion, Mitropolit de Silistra, Bulgaria;
	2005	moastele Sf. M. Mc. Gheorghe din Grecia;
	2005	moastele Sf. Mc. Atanasie si vesmantul Sf. Efrem de la Lavra Pecerska – Kiev, Ucraina, cu binecuvantarea I.P.S. Pavel, Arhiepiscop al Vasgorodskului si staret al Lavrei Pecerska, Ucraina.

A infiintat peste 200 de parohii si 5 protopopiate (Tg. Bujor, Covurlui, Nicoresti, Faurei si Insuratei). A initiat si sustinut construirea a peste 120 de biserici noi si a fondat/reinfiintat 10 manastiri. A sfintit si resfintit peste 200 de biserici si capele si a hirotonit cca 300 de preoti.

Cultural-educationala

A fondat sau reactivat 6 institutii de invatamant:

Seminarul Teologic “Sf. Ap. Andrei” – Galati (reactivat, aprilie 1990);

Sectia Teologie Ortodoxa-Litere a Facultatii de Litere, Istorie si Teologie din cadrul Universitatii “Dunarea de Jos” – Galati (aprilie 1992), astazi Departamentul Teologic al Facultatii de Istorie, Filozofie si Teologie – Galati;

Scoala de Cantareti Bisericesti din Galati (ianuarie 1993);

Scoala de Cantareti Bisericesti din Braila (septembrie 1995);

Scoala de Cantareti Bisericesti din Tecuci (februarie 1996);

Scoala Postliceala Teologico-Sanitara din Braila (septembrie 1995);

A organizat si coordonat 28 simpozioane, colocvii, conferinte si expozitii in cadrul Eparhiei Dunarii de Jos si a participat la peste 120 simpozioane, congrese, conferinte, colocvii sau intruniri locale (65), nationale (35) si internationale (21).

Incepand cu anul 2005, a infiintat bursa “Episcopul Casian” , care se acorda lunar la 10 studenti de la diferite facultati din cadrul Universitatii “Dunarea de Jos” – Galati.

Social-filantropica

A fondat urmatoarele institutii social-filantropice:

Asezamantul Filantropic Crestin Ortodox “Sf. Vasile cel Mare” Galati (decembrie 1997);

Cantina sociala “Sf. Nicolae” Galati (septembrie 1998);

Centrul Medical “Sf. Doctori fara de arginti Cosma si Damian” – Galati (noiembrie 2003);

Asezamantul socio-medical “Sf. Pantelimon” – Lacu Sarat, jud. Braila (iulie 2004);

Centrul Pastoral, Misionar si Social “Sf. Cuv. Ioan Casian” Galati (octombrie 2006).

A binecuvantat infiintarea si a sprijinit activitatea urmatoarelor asezaminte social-filantropice parohiale:

Gradinita parohiala “Familia” Braila;

Gradinita parohiala “Sf. Imparati” sat Ireasca, jud. Galati;

Centrul pentru copiii strazii “Sf. Stelian” Galati.

Cantina sociala parohiala “Samarineanul milostiv” Galati;

Cantina sociala parohiala “Cuv. Parascheva” Galati;

Cantina sociala parohiala “Sf. Ioan Casian” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Arhangheli” Braila;

Cantina sociala parohiala “Cuv. Parascheva” Braila;

Cantina sociala parohiala “Nasterea Domnului” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Filofteia” Braila;

Cantina sociala parohiala “Inaltarea Domnului” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Ap. Petru si Pavel” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Cruce” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Fanurie” Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Stelian” parohia Dudescu, jud. Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf. Filofteia” Tudor Vladimirescu, jud. Galati;

Cantina sociala parohiala Cudalbi I, jud. Galati;

Cantina sociala parohiala “Sf. Trei Ierarhi” parohia Sutesti, jud. Braila;

Cantina sociala parohiala “Sf.Ap. Andrei” parohia Ianca II, jud. Braila.

Cantina sociala “Marta si Maria” – Galati ;

Cantina sociala “Sf. Ecaterina” – Galati;

Cantina sociala din parohia Mircea Voda, jud. Braila;

Cabinetul medical parohial “Sf. Nicolae” Braila;

Cabinetul medical parohial “Adormirea Maicii Domnului” Braila;

Cabinetul medical parohial “Sfintii Imparati” Gohor (sat Ireasca), jud. Galati.

Publicistica

A publicat 11 volume de autor:

“Reprezentarea Imnului Acatist in iconografia secolului al XVI – lea” , editie bilingva (romano-engleza), Galati, editura Episcopiei Dunarii de Jos, 1999;

“Poarta Cerului ” – Galati, editura Episcopiei Dunarii de Jos, 1999 (studii si articole publicate pana in 1990 in periodicele Patriarhiei Romane, ale Mitropoliilor Munteniei si Ardealului, ale Facultatilor de Teologie Ortodoxa din Bucuresti si Sibiu), 350 p.;

“Duh din cuvant” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1999, 96 p.;

“Buna Vestire in iconografie si cult” , seria Misionaria, editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1999, 28 p.;

“Cetatea Sf. Andrei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1999, 285 p.;

“Ancora Vesniciei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, 2000, (pastorale, cuvinte inainte si interviuri publicate in perioada 1990-2000), 323 p.;

“Cinci cuvinte catre tineri” , seria Misionaria, editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2001, 32 p.;

“Scara caintei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2003, 184 p.;

“Mreaja cuvantului” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2004, 461 p.;

“Candelele credintei” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2005, 423 p.;

“Intru lumina Ta!” , editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2007, 283 p.;

A publicat peste 200 de articole si studii, 11 comunicari sustinute in tara si strainatate, 35 de mesaje pastorale la Invierea si Nasterea Domnului, precum si la alte ocazii speciale, 65 de prefete si cuvinte inainte la diverse volume, 35 de interviuri;

Este fondator si coordonator al unor publicatii eparhiale:

revista eparhiala “Calauza Ortodoxa” (1990);

volumul anual “Biserica, misiune, slujire” (2000).

A coordonat activitatea editoriala a eparhiei, sprijinind tiparirea a peste 150 volume si brosuri in cadrul Editurii Episcopiei Dunarii de Jos.

Manastiri

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:49:02 +0000

Manastirea Cudalbi (Gologanu) a fost ctitorita de Eugenia Pana in apropierea localitatii Cudalbi, jud. Galati, fiind denumita manastirea Gologanu, dupa numele mosiei acelor locuri. Biserica a fost ridicata intre 1925 si 1933. Prima stareta a manastirii, monahia Haritina Vasiliu, s-a ingrijit de constructia bisericii, sfintita in anul 1938. La moartea sa, in 1940, sora Vasilica Mandru primeste delegatie de stareta.

Manastirea Gologanu este desfiintata in 1950, ramanand ca simplu metoc al manastirii Vladimiresti, care ii preia si intregul ei patrimoniu.Manastirea este reinfiintata in 1990. Prin straduintele actualei starete, monahia Mariani Popa, a duhovnicului Damaschin Toma si a intregii obsti a fost construita o noua biserica, o noua clopotnita si 3 corpuri de chilii, sunt amenajate incinta manastirii si punctul gospodaresc. La solicitarea Episcopiei Dunarii de Jos, in 1998 vechiul nume al manastirii a fost schimbat in “Manastirea Maicii Domnului – Cudalbi”.

Manastirea Buciumeni, situata in nord-vestul judetului Galati, este asezata intr-o regiune in care, conform traditiei locale, primele forme de viata monahala dateaza inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Un prim document, datat 18 martie 1602, aminteste in padurile Buciumenilor de “chilia lui Gheorghe dascalul”.

Prima biserica, cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita, insa, abia pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Aceasta biserica, de lemn, a fost sfintita de Episcopul Sava al Romanului la 1718, dar schitul este desfiintat, la 1750, probabil datorita unor legaturi cu o grupare antifanariota. Bisericuta este demontata, incarcata in care si dusa de schimonahul Isaia Orbul in partile Bacaului, unde este reconstruita aidoma. In secolul al XIX-lea ea este stramutata in cimitirul manastirii Bogdana de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu. In 1925 aceasta biserica va fi distrusa partial de un incendiu, dar va fi refacuta in acelasi stil de staretul Glicherie Lovin, mai tarziu duhovnicul manastirii Adam.

Manastirea Buciumeni

Viata monahala va fi continuata la Buciumeni si dupa anul 1750, caci la 1809 schitul era refacut de catre serdarul Manolache Radovici, acum purtand hramul Sfintei Treimi, iar stareta fiind monahia Afia. La 25 august 1817, Episcopul Gherasim al Romanului il transforma in metoc al manastirii Varatec. Biserica construita la inceputul secolului al XIX-lea, din care se pastreaza si astazi vechiul prestol, s-a deteriorat, o noua biserica, cea actuala, construindu-se intre 1840 si 1844, in perioada in care stareta a manastirii Varatec era monahia Olimpiada, iar superioara schitului Buciumeni – monahia Vitalia.
Schitul este desfiintat in 1860, dar cateva maici au ramas ducand viata de sine. La 1867 schitul este vizitat de domnitorul Carol I. Viata manastireasca renaste la Buciumeni dupa venirea la Roman a Episcopului Melchisedec Stefanescu, la 1879. In 1884 biserica este refacuta si zugravita.

Biserica este reparata din nou dupa cutremurul din 1940, fiind si pictata in fresca de Anatolie Cudinof, intre 1957-1959.
Dupa 1960, la manastire au ramas cateva dintre monahii, in conditii deosebit de grele.
Viata monahala a fost revigorata dupa 1990, sub conducerea monahiei Macrina Huma, cu sprijinul duhovnicilor Teoctist Dobrin si Mihail Nare, realizandu-se reamanejarea intregului complex manastiresc, construirea unei clopotnite, noi corpuri de chilii, anexe gospodaresti si imprejmuirea cu gard a incintei. In fiecare an, ziua de hram este marcata prin organizarea unui pelerinaj a mai mult de 1.000 de tineri elevi din toate liceele eparhiei, care participa la Sf. Liturghie si la discutiile duhovnicesti cu preotii participanti la sarbatoare.

Manastirea Vladimiresti

Situata la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, intre Galati si Tecuci, Manastirea Vladimiresti este un loc de pelerinaj si hrana sufleteasca pentru cei ce-i cunosc istoricul sau il afla cand ajung aici ca vizitatori. Manastire de maici cu sobor numeros (aproape 200), in prezent se situeaza pe locul trei in tara ca numar de personal dupa manastirile Agapia si Varatec, dar pe primul loc intre manastirile cu vietuire de obste.

Biserica mare – construita pe locul primei aparitii Dumnezeiesti, in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de Biserica mare este situat Paraclisul (Biserica mica), iar la sud Micul Altar de vara.

Poarta de la intrarea pe domeniul manastirii este tipic maramureseana si a fost lucrata in 1992. De aici porneste drumul spre livada, vie si iaz. Intrarea in incinta se face pe o alee strajuita de tei, trecand pe sub clopotnita. De o parte si de alta se afla staretia si caminul preotesc.

Muzeul detine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se pastreaza crucea de lemn sau “crucea din porumb” cu care s-a insemnat locul Sfantului Altar la aratarea semnului dumnezeiesc. Se mai afla o icoana cu Maica Domnului lasata maicii starete de mama sa pe patul de moarte. In staretia manastirii se pastreaza opt potire de argint masiv din cele 12 gasite in fata sfintei proscomidii in biserica mare (ascunse de o persoana necunoscuta, la inchiderea manastirii). Tot aici se gasesc icoane de valoare.

Constructia Manastirii Vladimiresti a inceput in anul 1938 in urma vedeniilor avute de sora Lica – Vasilica Barbu Gurau, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareta si stavrofora acestei manastiri.

Intr-un lan de porumb ce apartinea familiei (mamei si unchiului Ionica Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a vazut o lumina coborand din cer. Mantuitorul prezent in acea lumina, insemnand locul cu o flacara ce a cazut pe pamant, i-a spus sa construiasca o manastire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeiesti a fost asezata o cruce de lemn (aflata astazi in muzeu).

Condusa de o mare credinta in Dumnezeu si Maica Domnului, desi avea numai 16 ani, sora Lica a inceput mai intai ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finantat constructia si care a dus-o la Parintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvantarea pentru inceperea construirii manastirii. Arhitectul Ion Berechet face planul avand ca model manastirea romaneasca Prodromu de pe muntele Athos.
Munca anevoioasa si epuizanta este executata de un grup de surori intru credinta, ce au varste intre 13 si 17 ani. Banii necesari i-au luat “din poala Maicii Domnului”, colectarea de fonduri durand pana in 1943.

Inflacarate de credinta si dragostea de Dumnezeu ce le tinea loc de caldura si de multe ori de hrana, grupul de surori a muncit doua ierni si o vara vietuind si rugandu-se intr-un bordei sapat in pamantul pe care se afla acum trapeza. Alaturi era o casuta pentru parintele Clement Cucu, indrumatorul surorilor in viata de obste. Caramida era pregatita si arsa tot de ele, pe loc, sub indrumarea lui Gheorge Linguraru meserias din Adjud. Paraclisul a fost varuit si impodobit cu catapeteasma si icoane. Pictura s-a realizat abia in anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfintit de catre Prea Sfintitul Episcop Casian Craciun.

In 1941 incep sapaturile pentru fundatia bisericii mari (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Sora Lica depusese intre timp votul calugariei si se numea Maica Veronica. Constructia este definitivata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Belizarie din Bucuresti.

Chiliile ce incadreaza biserica, au fost construite dupa modelul manastirii romanesti Prodromu de pe Muntele Athos.Au urmat trapeza (sala de mese) pe locul fostului bordei de pamant si arhondaricul cu camerele de oaspeti. Batranii locului povestesc ca pe aceste meleaguri a existat in timpuri trecute o manastire de calugari greci stabiliti pe pamant romanesc. Staretul Ghimnazie a asistat neputincios la masacrarea soborului sau de catre turci, dupa care a fost el insusi decapitat. Cu ocazia sapaturilor pentru fundatie au fost dezgropate oseminte ce sustin realitatea istorica a legendei. Relicvele calugarilor martiri, curatate si spalate, au fost ingropate la piciorul mesei Sfintului Altar de vara.

In mai 1990, Inaltul Arhiepiscop Antim Nica al Galatiului si Prea Sfintitul Episcop Vicar Casian Craciun, au sustinut in fata Sfantului Sinod redeschiderea manastirii. Pe drept cuvant pot fi considerati ctitorii noii Manastiri Vladimiresti. Constructia bisericii mari – cu hramul Adormirea Maicii Domnului – incepe in 1941 si este finalizata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Dimitrie Belizarie din Bucuresti.

Construita in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, biserica mare este impodobita la exterior cu un brau de icoane lucrate in mozaic, opera pictorului Gheorghe Raducanu. Artistul, patruns de evlavie nemarginita pentru Maica Domnului si dorind sa lucreze la o biserica inchinata acesteia, o ilustreaza in 73 de ipostaze. Deasupra intrarii se afla icoana Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii. In partea inferioara, tot la exterior, biserica este inconjurata de un brau de icoane de sfinti in marime naturala, aplicate in firide in anul 1992. Pridvorul adaposteste icoane in mozaic ale Sfintilor Petru si Pavel de o parte si de alta a intrarii si a Sfintilor Domnitori romani Stefan cel Mare la sud si Constantin Brancoveanu la nord. Pe plafon, in trei firide separate, Deisis. Usile si mobilierul celor doua biserici sunt lucrate din lemn de stejar, la Bacau, in atelierul profesorului Alexandru Hutanu.

Dep social-filantropic

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:46:24 +0000

Un sprijin acordat crestinului napastuit.

Episcopia Dunarii de Jos este implicata in programe de protectie si ajutor social, programe cu caracter permanent. Citeste si vei gasi calea de a te implica intr-o cauza crestina.

Instituţii pentru asistenţă medicală

Asistenta medicala este acordata persoanelor in dificultate recomandate de catre preotii si comitetele filantropice parohiale, in urma anchetelor sociale efectuate de catre asistentii sociali din cadrul birourilor de asistenta sociala de la protopopiate si de la primarii, precum si tuturor persoanelor care fac dovada ca sunt din grupul tinta.

Cantine sociale

Adevărata viată crestinească se naşte şi se intreţine prin fapte. Credinţa fară fapte este ca o floare fără rod: se arată intr-o frumuseţe trecatoare. Omului nu îi este de ajuns să cunoască cuvantul lui Dumnezeu, nu îi este de ajuns să aibă credinţa, ci trebuie să lucreze neobosit, să fie “un implinitor cu fapta”. Pornind de aici, dorind să fie împlinitori ai acestui curat şi nobil ideal de viată in Hristos şi cu Hristos, preoţii parohiilor eparhiei noastre, sprijiniţi şi incurajaţi de disponibilitatea filantropică a credincioşilor întreţin un numar de 16 cantine sociale parohiale şi doua cabinete medicale.

Institutii pentru ocrotirea copilului

Asociatia Filantropica Crestin-Ortodoxa “Sf. Vasile cel Mare”- Galati

Copilul este un mare dar al vietii noastre. Acesta aduce cu el inocenta, dragalasenia, bunatatea. Copilul indulceste viata unei familii. In preajma lui staruie mereu o atmosfera de lumina si frumusete. De aceea, Mantuitorul a iubit si iubeste atat de mult copiii, de aceea i-a aratat ca pe un simbol al crestinului adevarat: “De nu va veti face la fel ca pruncii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor”.

Ne intristeaza, insa, situatiile din ce in ce mai frecvente in care copiii sunt victime ale parintilor care nu isi asuma deplin crucea si greutatea casatoriei, sfidand astfel institutia familiei si importanta ei intr-o societate normala. De departe, grija pentru copiii singuri, defavorizati, lipsiti de caldura unui camin si a unei familii, a constituit capul de afis al tuturor actiunilor sociale, atat pe plan national, cat si local, implicit la nivelul Eparhiei Dunarii de Jos.
Institutie reprezentativa a Bisericii Ortodoxe Romane, Asezamantul “Sf. Vasile cel Mare” a devenit reper al institutiilor filantropice de acest gen din eparhia noastra si chiar din intreaga tara, prin eleganta cladirii, calitatea conditiilor oferite copiilor si seriozitatea programului educational.
A fost inaugurata la initiativa chiriarhului locului, P.S. Episcop dr. Casian Craciun al Dunarii de Jos, la 12 octombrie 2000, cu ocazia vizitei la Galati a S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, si a P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Strategia eparhiala privind protectia copilului aflat in dificultate, in consens cu legile statului in vigoare in domeniul protectiei copilului, a dezvoltat un set de masuri si mecanisme destinate tinerilor care pana la varsta de 18 ani beneficiaza de una dintre masurile de protectie prevazute de lege: plasamentul familial, incredintarea, adoptia, asistenta maternala. Insa, foarte putine sunt solutiile ce privesc viitorul copilului ocrotit intr-una din institutiile statului,dupa ce a implinit varsta de 18 ani.
Venind in sprijinul initiativelor de stat sau particulare, Eparhia Dunarii de Jos, prin asezamantul de fete orfane, pune la dispozitia locatarelor conditiile optime unei dezvoltari normale si armonioase si dupa varsta de 18 ani, pana la croirea unui rost in viata (continuarea studiilor, ocuparea unui loc de munca, intemeierea unei familii), fiind deocamdata singura institutie sub auspiciile Bisericii, reprezentand o alternativa la formele de ocrotire oferite de catre stat.
Asezamantul ocroteste un numar de 25 de copile orfane, cu varste cuprinse intre 7-19 ani, care beneficiaza de cazare, hrana, imbracaminte, materiale sanitare si rechizite gratuite. Serviciile de asistenta religioasa, sociala si educationala a copiilor sunt asigurate de catre 17 angajati (un preot; un pedagog; un educator; un asistent social; un instructor de educatie; 12 angajati ca personal administrativ si de serviciu), in frunte cu directorul asezamantului, parintele Cristian Podasca.
In cladirea in care se afla asezamantul functioneaza si manastirea ” Sf. Vasile cel Mare “, monahiile sustinand prin diverse programe activitatea edificiului filantropic mentionat.

Catedrala

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:44:36 +0000

Piatra de temelie a Catedralei episcopale din Galaţi a fost aşezată la 27 aprilie 1906, de către prinţul Ferdinand şi regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcţia durând până în anul 1917 şi fiind realizată după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş.

Construcţia se detaşează în planul arhitectural gălăţean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galaţi, prilej cu care au sosit în oraşul de la malul Dunării moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina.

Contact EDJ

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:44:10 +0000

Episcopia Dunarii de Jos Strada Domneasca Nr. 104, Galati – 800201, Romania tel/fax: 00 40 236 460 014 e-mail: episcopia@edj.ro

Viata Sf Atanasie

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:43:12 +0000

VIAŢA, MINUNILE ŞI PĂTIMIRILE SFÂNTULUI ATANASIE – PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI ŞI PĂSTOR AL CREŞTINILOR DE LA DUNĂRE (1642-1653)

VIAŢA SFÂNTULUI

IERARH ATANASIE,

PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Creta cea vestită,

patria Sfântului Atanasie

Viitorul mare arhiereu Atanasie a văzut lumina zilei către sfârşitul veacului al XVI‑lea, în oraşul Rethimno, Insula Creta. Se trăgea din binecredincioşi şi nobili părinţi, care s‑au străduit să dea fiilor lor, o educaţie din cele mai alese şi o creştere cu adevărat creştinească demnă de un candiot mândru de trecutul creştin al Cretei. Pe pământul insulei călcaseră paşii Sfântului Apostol Pavel, iar biserica pe care el a întemeiat‑o aici a încredinţat‑o spre păstorire Sfântului Tit, ucenicul său. Tot din această insulă s‑a ridicat mai târziu şi marele ierarh Chiril Lucaris, cel ce avea să devină patriarh al Alexandriei şi, mai apoi, vreme de aproape 15 ani şezător pe Tronul patriarhal al Constantinopolului.

Din botez s‑a numit Alexios, fiu al familiei Patelaros. De mic nu râvnea decât la viaţa duhovnicească, plăcându‑i mult să citească vieţile sfinţilor şi aprinzându‑se de dorul de a imita nevoinţele acestora. A studiat cu râvnă la înaltele şcoli din insula natală înfiinţate şi îndrumate de veneţieni, ajungând repede un bun cunoscător al ştiinţelor vremii şi un talentat orator. Mai târziu, fericitul Atanasie mărturisea: „Nu‑mi vine în minte… când m‑am învârtit în jurul sălilor de studiu şi când m‑am bucurat împreună cu înţelepciunile… Eu am fost cunoscător al teologiei, matematicii, retoricii, gramaticii, al ştiinţelor practice, astronomiei şi altor arte“.

Murindu‑i tatăl, tânărul Alexios îşi termină studiile şi dă curs unui gând mai vechi; renunţă la lume şi primeşte îngerescul chip al monahului la Metocul Sinaitic din Heracleea, fie la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, schimbându‑i‑se numele în Anania. Dorind însă o viaţă călugărească mai înaltă, după ce a vieţuit o vreme într‑o mănăstire din Tesalonic (cel mai posibil Mănăstirea Sf. Atanasie), unde a fost şi hirotonit ierodiacon, s‑a îndreptat către Muntele Athos, intrând în Mănăstirea Esfigmenu (sau Xeropotam), unde i se dă ascultarea de a sluji la trapeza obştii. Se hrănea doar cu pâine şi apă, iar nopţile şi le petrecea în rugăciune, dormind doar câteva ore, având drept aşternut atât vara, cât şi iarna pământul gol. De aici pleacă în pelerinaj în Ţara Sfântă şi la vechea mănăstire din Sinai, închinându‑se cu adâncă evlavie la Locurile Sfinte şi în marile mănăstiri.

Sfârşindu‑şi călătoria, s‑a întors în Sfântul Munte Athos, găsindu‑şi un loc retras aproape de Careia, unde petrecea în rugăciune, aspre postiri, privegheri, îndeletnicindu‑se şi cu alte înalte virtuţi. Acum este hirotonit ieromonah şi primeşte numele de Atanasie. Vestea despre curăţia vieţii sale şi adânca‑i evlavie a depăşit curând hotarele Sfântului Munte Athos, iar predicile sale însufleţitoare şi minunatele tâlcuiri ale Sfintelor Scripturi atrăgeau tot mai mulţi creştini dornici de cuvântul lui Dumnezeu şi de mântuire.

Dascăl în Ţara Românească

Faima aleselor sale virtuţi a ajuns şi în Valahia. Pe atunci, domnii şi boierii de rang înalt căutau dascăli cunoscători ai ştiinţelor vremii pentru fiii lor. O veche scriere grecească ne încredinţează că Sfântul Atanasie, pe la anul 1626, se afla în Valahia ca profesor. Acum traduce el în limba greacă populară Psaltirea prorocului David, carte care se păstrează şi astăzi la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos, iar cópii ale ei găsim la Mănăstirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan din insula Patmos şi la Biblioteca Naţională din Atena.

Probabil, peste doi sau trei ani, părintele Atanasie se întoarce în Creta sa natală, de unde avea să fie chemat la Constantinopol.

Mitropolit al Tesalonicului

Documentele vremii ne încredinţează că patriarhul Chiril Lucaris, auzind de smerenia, credincioşia şi înaltele cunoştinţe teologice ale Cuviosului Atanasie, care slujea ca preot în Creta şi ajunsese foarte cunoscut, l‑a chemat la Constantinopol să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de eretici. Foarte repede după aceasta (în 1631), Atanasie este ales mitropolit al Tesalonicului, unde va păstori, cu mai multe întreruperi, până în 1642.

În 1631, mitropolitul Atanasie trimitea o scrisoare ţarului Rusiei, Mihail Feodorovici din neamul vestit al Romanovilor, prin care cerea ajutor pentru plata datoriilor foarte mari pe care le avea mitropolia. Epistola era încredinţată episcopului Cosma, vieţuitor la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos, care primise ca dar pentru suveranul rus, din partea Sfântului Atanasie, o părticică din moaştele Sfântului Grigorie Palama şi mir de la moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Ţarul va primi darurile şi cererea ierarhului Atanasie, dar va trimite un ajutor neînsemnat la Tesalonic. Peste zece ani, mitropolitul Atanasie trimite la Moscova o nouă cerere, purtată de arhimandritul Grigorie, stareţul Mănăstirii Rusicon din Sfântul Munte al Athosului, dar şi de această dată, ajutorul primit este prea mic, faţă de grelele datorii ale Mitropoliei Tesalonicului.

Grija faţă de mitropolia sa, de preoţii şi credincioşii din vechea capitală a Macedoniei nu i‑a dat odihnă nici când se va afla în Moldova, sub „aripa“ proteguitoare a evlaviosului voievod Vasile Lupu. Aceasta se vădeşte şi din scrisoarea pe care o îndreaptă din Galaţi către ţarul Rusiei, în vara anului 1643, unde citim: „Deschide, aşadar, uşile milostivirii tale, prea puternice ţar! Grăbeşte cu mila ta întru ajutor slăvitului scaun al Tesalonicului, care piere până la sfârşit din cauza necredincioşilor agareni (adică turci). Răscumpără din mâinile lor sfintele vase şi odăjdii pe care le ţin la dânşii amanet, spre batjocura legii creştineşti… Uită‑te la noi, sfinte ţar, pentru că, fără mila ta cea bogată şi fără ajutorul tău, eu nu mai pot să mă întorc înapoi şi să scap de pieire, iar mitropolia noastră se va scufunda până la sfârşit sub greutatea datoriilor..“

Purtător al acestei scrisori era arhimandritul Ignatie, stareţul Mănăstirii Sfântul Mucenic Dimitrie din Tesalonic, care ducea ţarului rus şi o epistolă de la voievodul Vasile Lupu, în favoarea cererii Sfântului Atanasie.

Ţarul îi va trimite pribeagului patriarh, de data aceasta, un ajutor mai însemnat, pe care Sfântul Atanasie îl va primi din mâna voievodului moldovean, după cum însuşi mărturisea peste aproape doi ani. „Prea puternice şi de Dumnezeu păzite, sfinte ţar! Am primit bogata şi marea eleimosină (adică milostenie) de la creştineasca ta maiestate… pe care am trecut‑o îndată creditorilor noştri ai sfintei Mitropolii de Salonic… şi precum ai făcut început bun, aşa să împlineşti sfârşit bun, pentru că datoriile noastre sunt enorme“.

Pe tronul Patriarhiei Ecumenice

Veacul al XVII‑lea a fost foarte zbuciumat pentru viaţa Bisericii de Răsărit. Turcii se întreceau în abuzuri şi împilări împotriva ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor ortodocşi. La aceste necazuri mari, se adăugau presiunile şi uneltirile protestanţilor şi catolicilor, care doreau să cuprindă în aria lor de influenţă cât mai mult spaţiu ortodox. Patriarhii Tronului ecumenic au fost schimbaţi des în acest răstimp, unii având parte de mai multe întronizări şi demiteri. Între aceştia se numără şi marele patriarh Chiril Lucaris, care a păstorit de cinci ori pe scaunul de la Constantinopol şi pe care tot de atâtea ori turcii l‑au dat jos, până când în anul 1638 i‑au luat viaţa.

După ce venerabilul patriarh ecumenic Chiril Lucaris este exilat în Tenedos, la 6 martie 1634, mitropolitul Atanasie al Tesalonicului, prin vrerea arhiereilor, este aşezat în demnitatea de patriarh ecumenic. Vremurile erau însă tulburi şi neprielnice pentru Biserică, iar vlădica Atanasie ştia că prezenţa lui pe Tronul patriarhal este vremelnică; de aceea aştepta potrivitul prilej ca să revină la cârma Patriarhiei dascălul său, Chiril, pe care‑l socotea cel mai potrivit pentru o astfel de grea povară. Mai târziu, într‑o scrisoare către ţarul Rusiei, mărturisea: „Pe mine m‑au pus pe Scaunul ecumenic fraţii mei arhierei întru ajutor Preafericitului şi Preasfântului chir Chiril… şi după aceea mi‑au dat soborniceşte scaunul Tesalonicului“.

După 40 de zile cât a încercat să ţină bine cârma corabiei Bisericii împotriva valurilor duşmănoase, lasă bucuros Scaunul patriarhal în seama bătrânului Chiril Lucaris, care se întorsese din exil, şi‑şi ia din nou în păstorire Mitropolia sa de Tesalonic. Era în luna aprilie, în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Drumul amar al pribegiei

Dar presiunile şi lăcomia demnitarilor turci care cereau mereu noi dări de la mitropolitul Atanasie nu l‑au slăbit deloc. Creditorii nemiloşi l‑au băgat cu sila în temniţă, unde a suferit chinuri şi umilinţe. Nemaiputând să reziste pe scaunul Mitropoliei Tesalonicului, vrednicul ierarh a fost nevoit să părăsească eparhia atât de dragă lui şi să ia calea pribegiei, hotărându‑se a purcede în Apus, cu speranţa că va obţine ajutor de la oameni influenţi pe lângă Poarta Otomană. Ajuns în cetatea Ancona din Italia şi la Veneţia, plănuia să meargă la Roma, nădăjduind că papa îl va ajuta să plătească datoriile mitropoliei şi să‑şi redobândească tronul.

Primind răspunsul de la episcopul Romei la o scrisoare pe care i‑o trimisese mai înainte, vlădica Atanasie a fost profund dezamăgit. I se cerea să accepte şi să iscălească mărturisirea de credinţă catolică, în schimbul ajutorului pe care‑l sperase.

Mitropolitul pribeag, deşi aflat în mare strâmtorare, n‑a putut să primească astfel de propuneri; el păstra cu mare sfinţenie credinţa ortodoxă şi pentru nimic în lume nu s‑ar fi lepădat de aceasta. Cu durere în suflet, dar cu nădejde în Dumnezeu, s‑a îndreptat spre Moldova, ţară cârmuită de un mare binefăcător al ortodocşilor din Răsărit, asupriţi de necredincioşii otomani, voievodul Vasile Lupu. „Cumplite şi nesuferite nenorociri ne silesc ‑ se plângea Sfântul Atanasie ţarului Rusiei ‑ să umblăm din ţară în ţară, ca să găsim ajutor şi odihnă la bătrâneţe. Nu pot să‑mi aflu odihnă, din pricina nesuferitelor datorii şi sufăr multe strâmbătăţi, nenorociri şi prigoniri, ba chiar şedere la închisoare, care mă ameninţă cu moartea. Nemaifiind în stare să sufăr, am pribegit cu mare nădejde la binecredinciosul şi de Dumnezeu păzitul domnul Moldovei, Ioan Vasile voievod… la îndurarea şi milostivirea sa“.

În Moldova evlaviosului domn

Vasile voievod

Ajuns în Moldova, s‑a înfăţişat binecredinciosului voievod Vasile Lupu, a cărui faimă de sprijinitor al creştinilor ortodocşi din Răsărit ajunsese până departe în lume. „Binecredinciosul şi cinstitul domn Vasile voievod al Ţării Moldovei ‑ citim într‑o scrisoare a unui ierarh grec din acea vreme ‑ l‑a primit (pe Atanasie) cu dragoste şi cu mare evlavie şi cinste, cum se cuvenea, nu numai pentru vrednicia Scaunului patriarhicesc, dar şi pentru înalta sa înţelepciune şi celelalte însuşiri ale sale“. Voievodul moldovean i‑a rânduit drept reşedinţă Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi. Aici, Sfântul Atanasie va rămâne vreme de aproape 12 ani. Când mergea la Iaşi pentru întâlniri cu voievodul şi cu mitropolitul Moldovei, Varlaam, se odihnea în casele bisericii „Sfânta Vineri“ din Iaşi, biserică închinată Mănăstirii Sfânta Ecaterina de la poalele Muntelui Sinai.

Aşezarea Sfântului Atanasie

la Dunărea de Jos, în Galaţi

Cu învoirea voievodului Vasile Lupu, patriarhul ecumenic Atanasie primeşte drept reşedinţă, cum s-a arătat, Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi, în anul 1642. Va sluji aici până prin 1653 când pleacă după ajutoare în Rusia.

Un călător contemporan, diaconul Paul de Alep, ne încredinţează că patriarhul Atanasie avea în grija sa păstorescă şi pe credincioşii din Brăila, oraş aflat sub stăpânire turcească şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.

Cu siguranţă că Sfântului Atanasie i se învoise de către mitropolitul Moldovei ‑ Varlaam ‑ să hirotonească preoţi şi diaconi, pentru partea de sud a Moldovei şi să îndrume viaţa credincioşilor de la Dunăre. Poate că evlaviosul vlădică va fi sfinţit, în septembrie 1647, frumoasa biserică Precista din Galaţi, ctitorită de doi evlavioşi creştini brăileni.

În luna august 1643, patriarhul Atanasie trimitea din Galaţi, prin arhimandritul Ignatie, o scrisoare ţarului Rusiei, cerându‑i ajutor pentru „slăvitul scaun al Tesalonicului“, ca să răscumpere „din mâinile necredincioşilor sfintele vase şi odăjdii pe care le ţin la dânşii amanet, spre batjocorirea legii creştineşti“.

Dar pribeagul vlădică nu se îngrijea numai de Mitropolia din Tesalonic, ci şi de biserica Mănăstirii Sfântul Nicolae, pe care într‑o scrisoare înmânată ţarului Rusiei, în vara anului 1653 o numeşte „mănăstirea mea de la Galaţi“: „Milostive doamne ţar, mare duce Aleksei Mihailovici, stăpânitor a toată Rusia, dăruieşte mie, rugătorul împărăţiei tale către Dumnezeu, prin cartea ta de miluire, cu pecete de aur, cum te va povăţui Milostivul Domnul Dumnezeu, milostenia ta pentru vieţuire, ca eu să am voie să trimit la tine, de la mănăstirea mea din Galaţi, în fiecare an, pe arhimandritul meu, cât eu, rugătorul împărăţiei tale către Dumnezeu, voi fi în viaţă; iar după moartea mea, porunceşte să vie de la aceeaşi mănăstire, după trei ani, arhimandritul meu“.

Aşadar, grija pentru întreţinerea mănăstirii gălăţeane care‑i oferise adăpost mai bine de zece ani îl preocupa foarte mult pe marele ierarh, de vreme ce îi cerea ţarului să miluiască aşezământul monahal şi după ce el, Atanasie, va pleca din lumea aceasta.

Vrednicul patriarh era preocupat şi de înfrumuseţarea, cu pictură, a bisericii mănăstirii.

Pe când se afla la Moscova, el scrie ţarului, între altele: „Eu îndrăznesc a mai ruga mila ta: că de vreme ce tu te‑ai făcut ctitor Mănăstirii Sfântul Nicolae din Galaţi, binevoind a face veşminte bisericeşti din vistieria ta, iar binecredincioasa ta ţariţa binevoind a face sfinte vase şi candelă, apoi mai fă acum mila ta de ţar şi porunceşte să ni se mai dăruiască un vas de argint pentru sfinţirea apei şi o Sfântă Cruce. Ne mai trebuie pentru zugrăvirea acelei biserici trei mii de foi de aur, iar culorile le avem gata“.

Vieţuitor vremelnic

în Sfântul Munte Athos

Când timpul îi îngăduia şi sufletul său era tulburat de multele griji ale îndatoririlor arhiereşti şi de împresurările păgânilor ori de uneltirile celor de alte credinţe, Sfântul Atanasie se retrăgea în liniştea Sfântului Munte Athos. În Careia, capitala spirituală a Athosului, a cumpărat vechea Mănăstire Xistru, pe care a amenajat‑o, sperând să vieţuiască acolo cât îi va da Dumnezeu zile. Mai târziu, această mănăstire s‑a numit Serai adică palat, întrucât în ea vieţuia un patriarh. O sută de ani mai târziu, chilia a fost mărită de către un alt patriarh ecumenic şi după încă un secol, aici s‑a dezvoltat un schit rusesc, având biserica cu hramul Sfântul Apostol Andrei ‑ cea mai mare biserică atonită ‑ de o rară frumuseţe arhitectonică.

Din nou pe Tronul ecumenic

La 16 aprilie 1651, patriarhul ecumenic Partenie II, şi el prieten apropiat al lui Vasile Lupu, este sugrumat de către turci. Această ucidere a produs multă tulburare la Constantinopol şi îngrijorare în Bisericile Ortodoxe. Vreme de un an s‑au mai perindat pe scaunul ecumenic doi patriarhi. Voievodul moldovean s‑a gândit în acest timp că cel mai potrivit pentru cârmuirea Patriarhiei Ecumenice este patriarhul Atanasie, căruia arhiereii greci şi poporul nu‑i puteau reproşa ceva şi care cunoştea şi metehnele şi pretenţiile turcilor. Cu ajutorul lui Vasile Lupu, Atanasie este ales din nou pe tronul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, în vara anului 1652. De ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie), tâlcuirea sa ortodoxă la cuvintele Mântuitorului: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18) a stârnit mânia catolicilor din fosta capitală a Bizanţului, care au îndemnat pe demnitarii turci să‑l înlăture din scaun pe Sfântul Atanasie. Presiunile şi ameninţările la adresa sa au început iarăşi, astfel că, după numai 15 zile de păstorire, cu mâhnire în suflet face paretesis, adică semnează o scrisoare prin care demisionează din scaunul de patriarh, pe care nu se mai putea menţine din cauza lăcomiei turcilor şi uneltirii celor de alte credinţe, care nu vedeau cu ochi buni un astfel de păstor credincios învăţăturii ortodoxe şi grijuliu ca păstoriţii săi să nu se abată de la învăţăturile sfinte moştenite de la înaintaşi. În scrisoarea respectivă, Atanasie spunea: „Nemaiputând să port dreptele obişnuinţe împărăteşti (adică plocoanele pentru sultan, marele vizir şi alţi demnitari turci) şi celelalte cheltuieli şi greutăţi ale Patriarhiei, am plecat de la Patriarhie din voia mea şi nesilit fac paretesis de la acest Tron patriarhal, şi nu de la arhieria mea. Să aibă voie Sfântul Sinod al arhiereilor să aleagă în mod canonic pe cel ce vor voi să‑l facă patriarh al Constantinopolului; iar eu cu liniştire îmi voi petrece restul vieţii“.

Se retrage la mănăstirea sa din Muntele Athos, dar curând revine la Galaţi, în Mănăstirea Sfântul Nicolae.

Călătoria la Moscova

Deşi ajuns la adânci bătrâneţi şi fiind suferind cu trupul, multele trebuinţe ale Mănăstirii Sfântul Nicolae îl determină pe fostul patriarh să se încumete a lua calea cea lungă şi grea a Rusiei, sperând în ajutorul ţarului. Aproape un an de zile s‑a aflat Sfântul Atanasie în pământul pravoslavnicei ţări a Rusiei.

La 22 aprilie 1653, ţarul îi primi în audienţă pe fostul patriarh ecumenic împreună cu suita sa. Ierarhul Atanasie aducea în dar ţarului un chivot cu chipul Mântuitorului, o cruce sculptată în lemn, Sfânt Mir, sfinţit de patriarhii de Răsărit şi moaşte ale Sfântului Evanghelist Matei. „Suntem, cu voia lui Dumnezeu, săraci şi ne‑am pierdut împăraţii noştri greci pentru păcatele noastre, iar acum trăim sub jugul celor necredincioşi“, i‑a spus patriarhul pribeag ţarului Rusiei. I‑a vorbit apoi suveranului despre mântuire. Ţarul i‑a oferit patriarhului bani, stofe pentru veşminte şi alte însemnate daruri, poruncind, la cererea Sfântului Atanasie, să se plătească din vistieria sa şi preţul pentru mai multe icoane de care Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi avea nevoie. „Pentru împărăteasca ta milostivire, pentru sănătatea ta întru mulţi ani, rugătorul tău către Dumnezeu, Atanasie, fost patriarh al Constantinopolei, se îndatoreşte să se roage veşnic lui Dumnezeu, iar pe împărăteştii tăi binecredincioşi părinţi totdeauna să‑i pomenească în Moldova, în oraşul Galaţi, în Monastirea marelui făcător de minuni Nicolae, până la sfârşitul veacului, la toate sfintele slujbe cât eu voi trăi“, scria Sfântul Atanasie într‑o scrisoare de mulţumire adresată ţarului.

Plini de aleasă râvnă duhovnicească, Sfântul Atanasie şi însoţitorii săi au mers în lunile următoare la câteva din marile mănăstiri ale Rusiei, între care Lavra Sfântului Serghie de Radonej, închinându‑se cu evlavie şi multă credinţă sfintelor moaşte şi icoanelor făcătoare de minuni, rugându‑se pentru ei şi pentru mântuirea celor de acasă.

În toamna anului 1653, patriarhul Atanasie a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica palatului, ţarul însuşi cu toată familia imperială luând parte la sfânta slujbă, care s‑a cântat în greceşte.

În timpul şederii sale la Moscova, Sfântul Atanasie s‑a întâlnit şi cu patriarhul Rusiei, Nikon, căruia i‑a dat o carte cuprinzând rânduiala Sfintei Liturghii arhiereşti, după ritualul grecesc. Biserica Rusiei se afla pe atunci în plină reformă a sfintelor rânduieli de slujbă.

Pregătindu‑se de întoarcere în Moldova, Sfântul Atanasie a fost primit de ţar în audienţă de rămas‑bun. I‑a mulţumit suveranului rus pentru tot preţiosul ajutor pe care cu milostivire l‑a îndreptat către el, promiţând că se va ruga neîncetat pentru binefăcătorul şi familia sa.

Ţarul i‑a mai dat, pe lângă cele dinainte, veşminte arhiereşti, sfinte vase şi 3.000 de foiţe de aur pentru zugrăvirea bisericii Mănăstirii Sfântul Nicolae din Galaţi.

Încărcat de daruri, Sfântul Atanasie porni spre Moldova, în ultimele zile ale lui decembrie 1653. Drumul era anevoios şi fostul patriarh bătrân şi bolnav. În luna februarie a anului următor a poposit la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi). Dorea să aştepte aici sosirea primăverii, ca să revină acasă. Dumnezeu i‑a dat însă tainic un semn că sfârşitul călătoriei vieţii sale era aproape. De aceea, când egumenul mănăstirii, Petroniu, s‑a apropiat să primească binecuvântarea patriarhului, Sfinţitul Atanasie i‑a spus: „Sufletul meu doreşte ca în această mănăstire să fie înmormântat păcătosul meu trup“. Avea vârsta de 74 de ani.

Mutarea la Domnul

a Sfântului Atanasie

Aflat în Mănăstirea Schimbarea la Faţă şi presimţindu‑şi sfârşitul, Sfinţitul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar, îndreptându‑le către multe mănăstiri şi biserici. Fiecăreia din cele 20 de mănăstiri mari de la Muntele Athos le‑a făcut danie; asemenea şi Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai, mai multor mănăstiri din Ierusalim şi din Iaşi, Mănăstirii Sfântul Nicolae din Galaţi, precum şi Mănăstirii Schimbarea la Faţă unde găzduia şi unde a rânduit să fie îngropat. Însoţitorii săi de călătorie au fost miluiţi, de asemenea, de către bunul păstor, fiecare după rangul, slujirea şi trebuinţa sa.

Ştia că Dumnezeu îl va chema repede la El. De aceea, fostul patriarh s‑a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori nedreptăţit, în zbuciumata sa viaţă, şi‑a cerut iertare de la toţi şi pe toţi i‑a iertat din inimă. Împăcat în cugetul său şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, cu rugăciunea pe buze şi în inimă, şi‑a încredinţat sufletul său binecredincios Mântuitorului Hristos, la 5 aprilie, anul Domnului 1654, în ziua a treia a Sfintelor Paşti. A adormit întru Domnul în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu.“

Egumenul Mănăstirii Schimbarea la Faţă, Petroniu, împreună cu soborul mănăstirii şi alţi slujitori, după dorinţa ultimă a evlaviosului arhiereu, au săvârşit îndătinata slujbă de prohodire a cinstitului vlădică. Apoi, înveşmântat cu toate odăjdiile patriarhiceşti, cu cârja arhierească în mână şi aşezat pe tron, a fost pogorât într‑un mormânt săpat sub soleea bisericii, în faţa Sfântului Altar. Acest mod de îngropare l‑a făcut cunoscut pe Sfântul Atanasie, în lumea slavă, sub denumirea de Atanasie sideaşcii, adică sfântul care şade (stă pe tron).În mănăstire n‑au încetat slujbele pentru sufletul răposatului patriarh Atanasie, pentru care ierarhul lăsase rugăminte şi îndătinata milostenie.

Aflarea şi proslăvirea

cinstitelor moaşte

Prin rânduiala lui Dumnezeu, Care‑Şi cunoaşte vasele Sale prea alese, trupul ostenit de privegheri al fericitului patriarh Atanasie s‑a proslăvit prin neputrezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dumnezeiască. Venind în Mănăstirea din Lubensk, mitropolitul grec Paisie Ligaridis al Gazei i‑a povestit egumenului că pe drum a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a descoperit unde se afla trupul său, cerându‑i să‑l scoată din locul de odihnă. Cu binecuvântarea mitropolitului Kievului, s‑a făcut slujbă de priveghere toată noaptea; a doua zi, mormântul a fost deschis şi, o, minune: trupul Sfântului Atanasie se afla întreg şi neputrezit (doar la mâna cu care ţinea cârja, lipseau două sau trei degete), aşa cum fusese îngropat cu opt ani în urmă, răspândind miros de bună mireasmă. Veşmântul sfinţit putrezise şi căzuse de pe trupul său; jilţul arhieresc era şi el risipit prin putrezire. Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai, ziua cinstirii Sfântului Atanasie cel Mare.

Aşezat pe tron, după obiceiul patriarhilor răsăriteni, părea că se află adâncit în somn. Capul său, cuprins de mitra arhierească, stătea înclinat către umărul drept, iar mâna dreaptă era întinsă spre genunchi, pentru sărutarea credincioşilor. În mâna stângă ţinea cârja arhierească, ca şi cum păstorea în continuare turma Patriarhiei Ecumenice.

Datorită refacerii Mănăstirii Schimbarea la Faţă, în câteva rânduri, moaştele Sfântului Atanasie au fost strămutate de mai multe ori. Şi racla în care se aflau, prin dania unor pioşi creştini, a fost înnoită. De două ori, cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins biserica, în anii 1736 şi 1773, sfântul, prin minuni, ajutând pe vieţuitorii mănăstirii să nu fie vătămaţi.

În anul 1922, în Ucraina sovietică a început confiscarea bunurilor bisericeşti. De la Harkov a sosit la Mănăstirea Schimbarea la Faţă un comisar al poporului, cu o scrisoare prin care se cerea confiscarea raclei în care se aflau moaştele Sfântului Atanasie. Racla era foarte valoroasă, deoarece era făcută din argint curat, cântărind 4 puduri (pudul este o măsură rusească de greutate, cântărind 16,38 kg) şi 10 livre (o livră cântăreşte 0,500 kg).

La această ştire, creştinii din Lubnî şi din alte raioane ale Poltavei au venit la mănăstire. Mii de oameni au înconjurat biserica, nepermiţând comisarilor să se apropie de moaştele sfântului. Slujbele se ţineau fără întrerupere ziua şi noaptea, preoţii schimbându‑se la fiecare 3‑4 ore. Deoarece zilnic se adăugau alţi credincioşi care nu mai plecau iar agitatorii comunişti nu erau ascultaţi, autorităţile au hotărât desfăşurarea în apropierea mănăstirii a unor aplicaţii militare, cu trageri de mitralieră şi de artilerie, însoţite de strigăte asurzitoare de „ura!“. Dar toate acestea n‑au dus la rezultatul dorit de bolşevici; slujbele continuau, iar credincioşii nu plecau.

Campania de recoltare a cerealelor însă i‑a „ajutat“ pe comisari în misiunea lor. Se copsese grâul şi rând pe rând creştinii, în căruţe trase de cai sau de boi, au plecat pe la casele lor. În trei zile au fost eliberate toate intrările şi ieşirile din mănăstire. Călugării au fost siliţi să mute moaştele Sfântului Atanasie într‑o raclă de lemn, iar comisarii au luat şi au dus la Harkov racla de argint. Curând şi cinstitele moaşte aveau să ia calea Harkovului. Comuniştii chiar au vrut să le distrugă, dar s‑au temut ca nu cumva grecii să ia atitudine. De aceea, le‑au aşezat spre păstrare la Muzeul de Istorie din Harkov.

În anul 1943, Catedrala „Buna Vestire“ din Harkov se redeschide, spre bucuria credincioşilor. Fusese închisă abuziv de autorităţile comuniste cu 13 ani în urmă şi transformată în depozit de produse petroliere. După cinci ani (în 1948), în această catedrală sunt aşezate moaştele Sfântului Atanasie, patriarhul Constantinopolului, precum şi moaştele unui sfânt local, Meletie, fost arhiepiscop al Harkovului.

De atunci şi până astăzi, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Atanasie se odihnesc într‑o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a catedralei. În fiecare joi seara se săvârşeşte o slujbă specială şi se citeşte Acatistul Sfântului.

Sfântul Atanasie revine în evlavia

creştinilor de la Dunărea de Jos

Preabunul Dumnezeu a rânduit ca în anul 2004, când se împlineau 350 de ani de la slăvita sa mutare la ceruri, Sfântul Atanasie să revină la Galaţi printr‑o părticică din moaştele sale, adusă de la Catedrala „Buna Vestire“ din Harkov prin osârdia Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, şi cu bunăvoinţa Mitropolitului Nicodim, al Harkovului şi Bogoduhovului. Aducerea moaştelor la Galaţi, în ziua de 26 octombrie 2004, a fost pregătită cu mulţi ani înainte, clerul şi credincioşii ortodocşi de la Dunărea de Jos făcând neîncetat rugăciuni.

Astfel, în luna octombrie a anului 2000, pe când se aflau în vizită la Galaţi, Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului împreună cu Preafericitul Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (între timp mutat la cereştile locaşuri) au aşezat o placă pe peretele de la intrarea în biserica „Sfântul Nicolae“, pe care s‑a gravat următoarea inscripţie: „În această biserică a slujit între anii 1642‑1653 patriarhul ecumenic Atanasie Patelarie, alungat de turci de pe tronul Constantinopolului, stabilindu‑şi reşedinţa în chiliile Mănăstirii Sfântul Nicolae, cu îngăduinţa voievodului Moldovei ‑ Vasile Lupu. S‑a aşezat această comemorativă placă astăzi, 12 octombrie 2000, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, şi de Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, din iniţiativa Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos“.

Prima slujbă închinată Sfântului Atanasie în ţara noastră s‑a săvârşit în biserica parohială „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, în zilele de 1‑2 mai 2004. În următoarele luni, PS Episcop Casian al Dunării de Jos a întreţinut un schimb de scrisori cu mitropolitul Nicodim al Harkovului, pentru cunoaşterea mai amănunţită a vieţii sfântului patriarh. Mare a fost bucuria întregii suflări creştine de la Dunărea de Jos la aflarea veştii că mitropolitul Nicodim a hotărât să ofere gălăţenilor o părticică din moaştele Sfântului Atanasie. Fiind toate pregătite, cu binecuvântarea Preasfinţitului Casian, o delegaţie a Episcopiei Dunării de Jos, alcătuită din preotul Eugen Drăgoi, consilier cultural‑misionar, preotul Ioan Postolache, protopop onorific şi paroh al bisericii „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, preacuviosul protosinghel Mihail Nare, duhovnicul Mănăstirii Buciumeni, judeţul Galaţi, având în frunte pe preacuviosul arhimandrit Daniil Oltean, vicarul administrativ al Episcopiei Dunării de Jos, a plecat la Harkov, în luna octombrie 2004, primind în Catedrala „Buna Vestire“ de acolo o icoană a Sfântului Atanasie, cu o părticică din moaştele marelui ierarh.

Către amiaza zilei de 26 octombrie, sfintele moaşte au fost întâmpinate în procesiune solemnă la Catedrala Episcopală din Galaţi de Preasfinţitul Casian, împreună cu preoţi, diaconi, autorităţi locale şi credincioşi.

Aşadar, după 350 de ani, Sfântul Atanasie s‑a întors acasă, la Dunăre, fiind primit cu cântări de laudă şi slujbe alese de creştinii de la Dunărea de Jos.

Cu ocazia unie vizite oficiale făcute la Harkov, în zilele de 5‑9 mai 2006, Preasfinţitul Casian a primit în dar şi a adus la Galaţi o altă părticică din moaştele Sfântului Atanasie, precum şi un veşmânt arhieresc cu care au fost îmbrăcate sfintele moaşte, oferite de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nikodim al Harkovului şi Bogoduhovului. După aceasta, la iniţiativa chiriarhului Dunării de Jos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 6 martie 2008, a hotărât „înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Ierarh Atanasie, patriarhul Constantinopolului, cu prăznuirea la 2 mai“.

Sfântului Atanasie i s‑a închinat o nouă biserică în municipiul Galaţi, a cărei piatră de temelie s‑a aşezat la 11 decembrie 2005 şi care urmează a fi sfinţită la momentul proclamării cinstirii Sfântului în Biserica Ortodoxă Română, în 2 mai 2009. Toate aceste lucrări sfinte, îngăduite de Dumnezeu şi de sfinţitul Său slujitor Atanasie, dovedesc evlavia clerului şi credincioşilor de la Dunărea de Jos care, împreună cu ierarhul lor, au readus în atenţia contemporanilor personalitatea duhovnicească a patriarhului ecumenic Atanasie, care a cinstit oraşul Galaţi şi Eparhia Dunării de Jos prin şederea sa vrednică, vreme de 12 ani, în cetatea de la Dunărea de Jos şi care, după 350 de ani a revenit, prin sfintele sale moaşte în locurile care i‑au adus pace şi mângâiere zbuciumatei sale vieţi, iar după cinci ani a fost aşezat în ceata Sfinţilor din calendarul Bisericii noastre.

Sfinte Părinte Atanasie, roagă‑L pe Milostivul Dumnezeu să ne izbăvească de toate păcatele cu voie şi fără de voie şi să ne unească în dreapta şi sfânta credinţă ortodoxă, pe care ai apărat‑o cu râvnă şi cu jertfă în toată viaţa pământească! Întăreşte‑ne şi pe noi, cei de astăzi, în comuniunea sfântă, precum i‑ai unit pe creştinii popoarelor pe care le‑ai slujit!

Slujba Sf Atanasie

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:41:46 +0000

În luna mai,

în ziua a doua,

pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie,

Patriarhul Constantinopolului

Să se ştie: De va cădea sărbătoarea Sfântului Atanasie Patelarie înaintea Sfintelor Paşti, slujba sfântului se săvârşeşte la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim sau luni, în Săptămâna Luminată.

La Vecernia mică

La Doamne strigat‑am…, punem stihirile pe 4, glasul al 4‑lea:

Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…

umnezeiască râvnă ai avut către Sfânta Biserică sobornicească, împotrivindu‑te necredincioşilor din cetatea marelui Constantin şi înălţându‑ţi sufletul la rugăciune, către Milostivul Dumnezeu. Învredniceşte‑ne şi pe noi să biruim săgeţile vrăjmaşului ucigaş de oameni, prin rugăciunile tale preaputernice, cerând lui Dumnezeu să miluiască sufletele noastre.

Cel ce pe strămoşii noştri i‑ai povăţuit cu darul priceperii tale şi i‑ai arătat biruitori în ispite, învredniceşte‑ne şi pe noi, cu puterea ce izvorăşte din sfintele tale moaşte, să păstrăm aprinsă candela credinţei, Sfinte Sfinţite Atanasie, părintele nostru preaiubit.

Grăbeşte să asculţi rugăciunile noastre mai înainte de a ne acoperi valurile necredinţei, Sfinte Atanasie! Cu puterea arhieriei ce ţi s‑a dat de la Domnul, păzeşte Biserica Ortodoxă de valurile împotrivitoare ale ereziilor, preafericite!

N‑ai privit la bătrâneţea şi neputinţele trupului tău ostenit, ci cu bărbăţie te‑ai îndreptat către binefăcătorii domni creştini, cerând milostenie şi ajutor pentru turma ta cea binecuvântătoare. Drept aceea şi Arhiereul cel Veşnic, Hristos, ţi‑a proslăvit cinstitul tău trup, dăruindu‑i nestricăciune şi darul facerii de minuni. De aceea, şi noi, cu nevrednicie, îţi cinstim cu cântări de laudă sfintele tale moaşte.

Slavă…

Până în ultimul ceas al vieţii tale celei pământeşti, ai înmulţit talanţii ce ţi s‑au dat de la Dumnezeu primind de la El odihnă pentru multele tale osteneli. Dă‑ne şi nouă putere, Sfinte Atanasie, să lucrăm cele de folos până este ziuă, ajutându‑ne cu sfintele tale rugăciuni să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului.

La stihoavnă

Stihirile, glas al 3‑lea:

Podobia: Laudă de seară...

Laudă de seară aducem ţie, părinte, mulţumind lui Dumnezeu. Izbăveşte‑ne pe noi de ispite, cu rugăciunile tale, Sfinte Atanasie!

Stih: Trimis‑a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei.

Pace cerească trimite, Sfinte de la Dumnezeu, Bisericii tale, pe care o ai slujit în viaţa pământească, păzind‑o cu rugăciunile tale de eresuri şi de tulburările vrăjmaşilor.

Stih: Lăuda‑Te‑voi între popoare, Doamne, cânta‑voi Ţie între neamuri.

Hristos preamărindu‑ţi trupul, Sfinte Atanasie, acesta ne izvorăşte tămăduiri nenumărate. Veniţi, deci, credincioşii să cinstim după cuviinţă sfintele sale moaşte.

Slavă…, glasul al 8‑lea:

Vrednic păzitor al Scaunului constantinopolitan fiind şi dascăl înţelept al valahilor, ierarhe Atanasie, ai primit de la Dumnezeu darul vorbirii în limbi şi virtutea de a conduce turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte, să mijloceşti înaintea Sfintei Treimi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului.

Tropar, glasul al 8‑lea:

Dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetăţii celei împărăteşti şi povăţuitor sfinţit al creştinilor de la Dunăre, comoara cea de mult preţ a Harkovului, Atanasie înţelepte, primit‑ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

La Vecernia mare

După obişnuitul psalm, se citeşte Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne strigat‑am… se pun stihirile pe 8: 3 ale praznicului şi 5 ale ierarhului, glasul al 5‑lea:

Podobie: Bucură‑te, cămara…

ucură‑te, ierarhe preastrălucite, Atanasie, cel ce ai luat pe umeri crucea ostenelilor pentru Stăpânul Hristos şi toate ale lumii acesteia le‑ai lepădat. Îngerescul chip primind, inima ţi‑ai înflăcărat cu puterea Duhului Sfânt, lucrând cu sârguinţă la împlinirea Evangheliei. Pentru acestea te‑a învrednicit Dumnezeu de daruri preaalese, binechiverni-sindu‑le în toată viaţa ta. Şi acum, cere Marelui Arhiereu să miluiască sufletele noastre(de 2 ori).

Bucură‑te, mitropolite, cel ce ai turnat din belşug untdelemn în candela credinţei. Următor al marelui părinte Grigorie, ţi‑ai purtat turma ta către limanurile liniştite ale voii lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi cu sfătuirea cea dreaptă, cu postul şi cu privegherea biruind toate uneltirile vrăjmaşului. Pentru aceasta te‑a învrednicit Dumnezeu de darurile sfinţeniei.

Bucură‑te, arhiereu înţelept al lui Hristos, nemuritorule Atanasie, cu mintea ta cea luminată prin cunoştinţa Sfintelor Scripturi pe credincioşii creştini de la Dunărea de Jos i‑ai învăţat tainele cele mântuitoare. Şi acum, din ceruri, împreună cu soborul arhiereilor bineplăcuţi lui Dumnezeu, te rogi ca să se împlinească dorinţele noastre cele de folos duhovnicesc şi să se mântuiască sufletele noastre.

Multe au fost încercările vieţii tale, sfinte, dar prin răbdarea primită de la Dumnezeu pe toate le‑ai biruit. Asemănatu‑te‑ai în ispite cu marele Ioan Gură de Aur, pe al cărui tron ai şezut. Izgonit ai fost de vrăjmaşi de la turma ta cea cuvântătoare, dar nu te‑ai lepădat de dreapta‑credinţă, zicând: oriunde îmi voi îndrepta paşii, pământul este al lui Dumnezeu. Aflând acum odihnă în cămările cele cereşti, roagă‑te pentru pacea noastră, cinstite Părinte Atanasie!

Slavă…, glasul al 5‑lea:

Din pruncie, sufletul ţi‑ai lipit de Evanghelia lui Hristos. Vestitor al darurilor cereşti te‑a învrednicit Dumnezeu, chemându‑te la înalta slujire a arhieriei. Iar tu, ca un preabun ascultător, înţelepte Atanasie, nu te‑ai înfricoşat de necazurile vieţii, ci în locaşul Sfântului Ierarh Nicolae din Galaţi şezând, neîncetat ai lucrat pentru ocrotirea turmei tale, cerând milă şi ajutor. De aceea Domnul, căutând cu îndurare la sârguinţa ta, ţi‑a trimis mângâiere şi putere să împlineşti călătoria vieţii întru bunătăţi. Hristos te‑a încununat cu podoaba nestricăciunii, trupul tău izvorând din belşug tămăduiri celor ce te laudă şi cinstesc cu smerenie pomenirea ta, vrednicule părinte!

Şi acum…, a praznicului.

Vohod:Lumină lină…

Prochimenul zilei, apoi

ParImiile

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:

(8, 1‑13)

Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte preaplăcut. Mi‑a fost dragă şi am cercetat‑o din tinereţile mele şi am căutat să mi‑o peţesc mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei. Neamul ei cel bun şi‑l preamăreşte prin petrecerea laolaltă cu Dumnezeu şi Stăpânul a toate o are în mare iubire, fiindcă ea duce pe oameni la ştiinţa lui Dumnezeu şi ea alege lucrurile Lui. Şi de este bogăţia câştig poftit în viaţă, ce este mai bogat decât înţelepciunea, care toate le lucrează? Dacă cuminţenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meşter decât înţelepciunea în toate câte sunt? Şi de iubeşte cineva dreptatea, ostenelile înţelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă înfrânarea şi chibzuinţa, dreptatea şi bărbăţia, tot ce este mai de folos în viaţa oamenilor. Şi de pofteşte cineva să aibă ştiinţă întinsă, înţelepciunea ştie cele trecute şi întrezăreşte cele viitoare, ea ştie întorsăturile cuvintelor şi dezlegările întrebărilor; ea cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi întâmplările vremurilor şi ale sutelor de ani. Drept aceea, am hotărât să mi‑o prind tovarăşă în viaţă, fiindcă ştiu că mă va sfătui cele bune şi‑mi va fi mângâiere în griji şi în necazuri. Şi voi avea, prin ea, mărire în adunări; şi deşi sunt tânăr, voi avea cinste în faţa celor bătrâni. Mă vor găsi pătrunzător la judecăţi şi voi apărea uimitor în faţa celor puternici. Când voi tăcea, vor aştepta să încep să vorbesc; când voi vorbi, vor fi toţi cu luare‑aminte, şi când voi rosti o lungă cuvântare, vor pune toţi mâna la gură. Prin înţelepciune, voi avea nemurire şi voi lăsa celor de după mine o pomenire veşnică.

De la Iov citire:

(5, 17‑27)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. În timp de foamete, te va scăpa de la moarte şi în bătălie, din primejdia sabiei. Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. Îţi vei râde de pustiire şi de foamete şi nu‑ţi va păsa de fiarele pământului. Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace. Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa, nu vei avea dezamăgire. Vei şti că urmaşii tăi sunt numeroşi şi că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului. Sosi‑vei la mormânt, la adânci bătrâneţi, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei. Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:

(4, 7‑15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l‑a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l‑a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu‑i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu‑i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S‑a grăbit să‑l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu‑şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.

La Litie

Stihirile, glas 3, singur glasul:

În pustie, oarecând, Mântuitorul a îndestulat mulţimea cu puţină hrană. Iar tu, Sfinte Atanasie, luând dar de la Dumnezeu, ai hrănit poporul cel drept‑credincios cu hrana înţelepciunii Sfintelor Scripturi. Ajută‑ne, Sfinte, să nu fim lipsiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este hrană dătătoare de viaţă veşnică.

Grăieşte psalmistul David: „Dat‑ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s‑au înmulţit“. Urmând acestuia şi tu, Atanasie, roade duhovniceşti dai sufletelor noastre, celor ce‑ţi serbăm pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 6‑lea:

Trupul cel nestricat al Sfântului Ierarh Atanasie izvorăşte râuri de tămăduiri. Veniţi deci credincioşii, să ne atingem de sfintele sale moaşte, prin care dobândim curăţire de păcate şi firea noastră cea stricată se vaînnoi, dobândind putere asupra vrăjmaşului.

Şi acum…, a praznicului.

La Stihoavnă, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Prealăudate ierarhe, nu te‑ai înfricoşat de luptele necredincioşilor înălţându‑ţi mintea la cele cereşti, prin postiri şi prin neîncetată rugăciune. Deschisu‑s‑au ţie uşile raiului. Şi prin cinstitele tale moaşte, dăruieşti sănătate şi ajutor celor ce te fericesc pe tine cu laude.

Stih: Întru necaz M‑ai chemat şi te‑am izbăvit, te‑am auzit în mijlocul furtunii şi te‑am cercat la apa cercării.

Multe sunt încercările pe care Dumnezeu a îngăduit să le pătimeşti în viaţa ta, lămurindu‑ţi ca aurul în foc cugetul cel luminat. Statornic fiind întru adevărul cel veşnic, ai arătat tuturor că se cuvine a cinsti şi apăra ortodoxia, ca pe un nepreţuit odor. De care dar şi noi să ne învrednicim, cu rugăciunele tale, Sfinte Atanasie!

Stih: Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.

Râvnitor păstor te‑ai arătat cinstind scaunul mitropoliei tesalonicenilor şi apoi pe cel din cetatea Constantinopolului. Dragoste către sfântul locaş al lui Dumnezeu arătând, bine ai chivernisit biserica Sfântului Ierarh Nicolae, ctitor al ei fiind. Pentru aceasta, te fericim, părinte, ca pe cel ce ai slujit cu credinţă şi cu dragoste dumnezeieştile altare ale ortodoxiei.

Slavă…, glasul al 4‑lea:

Sufletul tău cel sfinţit prin virtuţi s‑a sălăşluit în Ierusalimul cel ceresc, de Hristos iubitorule ierarhe Atanasie, trupul tău rămânând pe tron în cetatea Harkovului. Prin rânduiala lui Dumnezeu, trup din trupul cel preamărit s‑a dat spre închinare următorilor Sfântului Apostol Andrei din cetatea Galaţiului. Drept aceea, cu bucurie te cinstim, Părinte Atanasie, ierarhul lui Hristos.

Şi acum…, a praznicului.

La binecuvântarea pâinilor, troparul ierarhului de 2 ori şi al praznicului. Iar dacă nu se face Litie, troparul ierarhului, Slavă… Şi acum…, al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul praznicului de două ori, Slavă…, al ierarhului, Şi acum…, al praznicului.

După prima catismă, Sedealna I, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Viaţă nematerialnică în trup nemuritor ai petrecut, alesule între arhierei, Atanasie! Pentru aceasta, te fericim că ai aflat har de la cerescul Părinte, pe care roagă‑L să ne scoată şi pe noi din ispite şi necazuri.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.

După a doua catismă, se cântă Sedealna a 2‑a, glasul al 4‑lea:

Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…

Cu darul Tău, Mântuitorule, moaştele slăvitului patriarh ne feresc pe noi de vrăjmaşii cei neadormiţi şi puterea lor cea tămăduitoare alungă neputinţele noastre. Pentru rugăciunile Sfântului Atanasie, Unule Iubitorule de oameni, miluieşte‑ne pe noi.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.

Polieleul: Robii Domnului…

MĂRIMURILE, glas 1:

Stih: Auziţi acestea toate popoarele, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume!

Mărimu‑te pe tine, sfinţitorule Părinte Atanasie, şi cinstim sfântă pomenirea ta; că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Veniţi toţi, într‑un glas să lăudăm pe Atanasie, zicând: pe învăţătorul credincioşilor.

Stih 3: Doamne, iubit‑am bună‑cuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.

Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.

Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.

Antifoanele, glasul al 4‑lea: Din tinereţile mele…

Prochimen, glasul al 4‑lea:

Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii se vor bucura.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Toată suflarea…

Evanghelia de la Ioan (10, 1‑9): Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul… (Evanghelia de la Liturghia din 21 mai).

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2‑lea:

Pentru rugăciunile ierarhului Tău, Atanasie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stihira, glasul al 6‑lea:

Stih: Miluieşte‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Următor poruncilor lui Hristos te‑ai arătat, fericite Atanasie! Cu postul şi cu rugăciunea ispitele biruind, cu răbdarea covârşind mulţimea prigonirilor cele cu anevoie de purtat; cu nădejdea, înstrăinarea de neamul tău, cu tăria credinţei, învârtoşarea necredincioşilor. Având îndrăzneală către Dumnezeu, cere să ne dăruiască nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Canoanele

Al praznicului, cu irmosul pe 6 şi al ierarhului, cu irmosul pe 8, glasul 1.

Canonul ierarhului

Cântarea 1:

reaînţelepte Atanasie, cu strălucirile sfintelor tale rugăciuni, risipeşte întunecimea minţii mele, ca prin cântări cu mulţumire să săvârşesc pomenirea ta cea vrednică de laudă.

Cu multă cuvioşie ai păstorit, ca un vrednic arhiereu, turma lui Hristos cea cuvântătoare, înţelepte Atanasie! Împăratului Dumnezeu jertfă cinstită ai adus viaţa ta, Sfinte!

Slavă…

Plin ai fost, părinte, de înţelepciunea cea adevărată şi ca un alt Moise te‑ai făcut în vremuri de necaz, întărind neamul ortodocşilor cel clătinat de robia cea amară a necredinţei, fericite!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Născut‑ai, Stăpână, pe Făcătorul a toată făptura; învredniceşte‑ne pe noi, cei ce vestim minunile tale, de milostivirea ta cea fără de margini.

Cântarea a 3‑a:

in părinţi binecinstitori de Dumnezeu răsărind, ai deprins dreapta‑credinţă şi râvnitor ai fost către evanghelicele învăţături. Pentru aceasta te cinstim ca pe un cunoscător al Sfintelor Scripturi.

Dar de la Domnul ai primit a alcătui stihuri preaalese, cu care preamăreai Sfânta Treime. Nu înceta acum cântările tale către Cel Preaînalt, de care să ne împărtăşim şi noi cu bună‑cuviinţă.

Slavă…

Adâncurile filozofiei celei preaînalte întru înţelegere ai pătruns, lipindu‑ţi mintea de învăţăturile cele folositoare. Şi ca părintele tău întru cinstire, Atanasie cel Mare, ai alcătuit dumnezeieşti scrieri.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin mijlocirea ta cea binevoitoare, Născătoare de Dumnezeu, surpă cursele vrăjmaşului care ne împresoară şi ne scapă de focul cel veşnic.

Sedealna

Tainele Scripturii aflând, te‑ai sârguit să le împărtăşeşti celor ce căutau mântuire. Şi ca un alt Ioan Gură de Aur, tălmăcind poporului dumnezeieştile cuvinte, pe cei ce te ascultau, cu pricepere i‑ai îndemnat să meargă către viaţa cea bineplăcută lui Dumnezeu.

Slavă…, Şi acum…, a praznicului.

Condac, glasul al 8‑lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Vrednic apărător al credinţei ortodoxe şi icoană înfrumuseţată a arhieriei te‑ai arătat, Sfinte Ierarhe Atanasie! Ca şi cel ce ai îndrăzneală către Înduratul Dumnezeu, cere pentru sufletele noastre pace şi mare milă, ca să‑ţi cântăm: Bucură‑te, Părinte de trei ori fericite!

Icos

Slujit‑ai în viaţa ta Bisericile lui Dumnezeu drept‑măritoare din Elada, Moldova şi Rusia cu întreită lucrare mărturisind dreapta-credinţă şi statornicind predaniile Sfinţilor Părinţi. Deci şi noi, după pilda strădaniilor tale, cerem să ne învredniceşti a‑ţi aduce laude ca acestea:

Bucură‑te, brazdă a credinţei în pământ românesc;

Bucură‑te, dascăl al rugăciunii pentru cinul monahicesc;

Bucură‑te, lucrător iscusit în via duhovnicească;

Bucură‑te, pom cu bună roadă în livada cerească;

Bucură‑te, glas păstoresc al sfintei cunoştinţe;

Bucură‑te, pildă înaltă de neostenite sârguinţe;

Bucură‑te, luminător al inimilor întărite cu dumnezeiască bărbăţie;

Bucură‑te, călăuză credincioasă spre cereasca Împărăţie;

Bucură‑te, izvor din care primim apa curăţirii;

Bucură‑te, adânc de înţelepciune ce arăţi calea mântuirii;

Bucură‑te, iconom credincios al vistieriilor Duhului;

Bucură‑te, tâlcuitor înţelept al tainelor văzduhului;

Bucură‑te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Cântarea a 4‑a:

iaţă îngerească dorind, lumea ai părăsit şi ai îmbrăcat veşmântul monahicesc cel cu mult folos. Cu fecioria, cu sărăcia cea de bunăvoie şi cu ascultarea sufletul şi trupul întrarmându‑ţi, ai plecat, Părinte, să înfrunţi ispitele şi primejdiile vieţii.

Dorind cu mai multă râvnă pustniceştile nevoinţe, te‑ai suit în Muntele Athos, unde ca un înger în trup ai vieţuit şi pe Născătoarea de Dumnezeu preamărind.

Slavă…

Cetele sfinţilor nevoitori cu care ai privegheat se bucură astăzi împreună cu tine, Atanasie! Iar noi preamărim virtuţile lor cu care te‑ai încununat, vrednicule de laudă, părinte!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Maică Preacurată a Ziditorului tuturor, du rugăciunile noastre cele nevrednice la tronul Fiului tău, rugându‑L să caute cu îndurare spre neputincioşii robii Săi.

Cântarea a 5‑a:

ăzându‑te sârguitor către cele sfinte şi cunoscând ştiinţa ta teologică, soborul arhiereilor te‑a ales mitropolit în cetatea Tesalonicului. Iar tu, părinte, luând jugul arhieriei, bine ai cârmuit turma cea cuvântătoare.

N‑au răbdat necredincioşii să vadă buna rânduială a Bisericii lui Hristos pe care tu, preasfinte arhiereule, ai arătat‑o ca oarecând slăvitul Apostol Pavel. De aceea, nenumărate şi grele curse ţi‑au întins până ce te‑au izgonit din scaun, luând drumul pribegiei.

Slavă…

Vrând să răscumperi Biserica tesalonicenilor din mâinile necredincioşilor, n‑ai încetat a te ruga lui Dumnezeu şi a cere ajutorul celor ce vedeau în tine pe păstorul cel bun, care‑şi pune viaţa pentru oile sale. Pentru aceasta şi daruri primind, ai îmblânzit cu ele pe tirani.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu se pricepe toată făptura a lăuda prealesele tale daruri, Fecioară nenuntită! Ci binevoieşte a ne da înţelepciune şi har ca să te cinstim după cuviinţă, ca pe ceea ce eşti mai presus de cetele cele îngereşti.

Cântarea a 6‑a:

aluri potrivnice şi vijelii s‑au abătut peste Biserica din cetatea Sfântului Împărat Constantin. Atunci tu, părinte Atanasie, pe umeri având omoforul patriarhicesc, ai ţinut vitejeşte cârma corabiei, potolind furia necredincioşilor. Iarăşi, apoi te‑ai întors cu pace la mitropolia ta.

A doua oară ai fost chemat la vrednicia patriarhală, mărite arhiereule! Dar bătrâneţile şi ostenelile cele multe ale vieţii tale n‑au putut răbda uneltirile şi lăcomia nemaiauzită a necredincioşilor. Pentru aceea ai lăsat cu înţelepciune tronul, dând tuturor iertare, ca un preablând părinte.

Slavă…

„Apără‑mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuieşte‑mă după mila Ta“, ai strigat ca David, părinte Atanasie, iar Mântuitorul ţi‑a îndreptat paşii către Moldova, aflând bunăvoinţă de la bine-credinciosul voievod Vasile, pe care l‑ai povăţuit întru dreapta‑credinţă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca una care te‑ai plecat voinţei Părintelui ceresc pentru mântuirea lumii, dă‑ne şi nouă, Stăpână, să ne agonisim darurile nepieritoare ale împlinirii voii celei dumnezeieşti.

Condacul şi icosul praznicului.

Sinaxar

În luna mai, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului.

Sfântul Ierarh Atanasie, căruia Dumnezeu i‑a îngăduit să poarte crucea nenumăratelor încercări şi să mărturisească dreapta‑credinţă într‑o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea răsăriteană, a văzut lumina zilei către sfârşitul veacului al XVI‑lea, în insula Creta, din părinţi bine‑credincioşi. La Botez, pruncul a primit numele Alexie şi se străduia să devină un împlinitor al Evangheliei demn de Biserica întemeiată pe insulă de Sfântul Apostol Tit. De mic nu râvnea decât la viaţa duhovnicească, plăcându‑i mult să citească vieţile sfinţilor şi aprinzându‑se de dorul de a urma nevoinţelor acelora.

După moartea tatălui său, renunţă la lume şi ia îngerescul chip al călugăriei, primind numele Atanasie. S‑a îndreptat apoi către Muntele Athos unde a vieţuit la una din marile mănăstiri având ascultare la trapeza obştii. După un pelerinaj făcut în Ţara Sfântă, curând devine cunoscut prin darul oratoriei şi alesele sale cunoştinţe teologice.

O veche scriere grecească ne încredinţează că, pe la anul 1626, se afla în Valahia, ca dascăl, unde traduce Psaltirea în limba greacă populară.

Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, pe scaunul pe care cu trei veacuri mai înainte şezuse Sfântul Grigorie Palama. Din această vestită cetate a Macedoniei va trimite mitropolitul Atanasie mai multe scrisori ţarului Rusiei, pentru a ajuta mitropolia sa, care era asuprită de turci.

Când bătrânul patriarh Chiril Lucaris este trimis în exil, în anul 1634, pe Tronul ecumenic, prin voinţa soborului arhiereilor, este aşezat vremelnic mitropolitul Atanasie al Tesalonicului.

Curând, necredincioşii l‑au silit să ia calea pribegiei pentru a aduna milostenie, cu care să plătească datoriile mitropoliei. Şi‑a găsit odihnă şi sprijin în Moldova, fiind primit de evlaviosul voievod Vasile Lupu, care l‑a aşezat în Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi. De aici a mai plecat o dată la Constantinopol, fiind reales în vara anului 1652 patriarh ecumenic. N‑a păstorit însă decât două săptămâni, după care a fost nevoit să demisioneze datorită presiunii turcilor, întorcându‑se la Galaţi.

Mult s‑au bucurat slujitorii şi creştinii din oraşul de la Dunăre pentru blânda şi înţeleapta păstorire a patriahului pribeag, care s‑a arătat ferm şi statornic în dreapta‑credinţă, în purtarea crucii şi în evlavia sa neşovăielnică.

Sfântul chiar şi‑a arătat dorinţa de a‑şi sfârşi călătoria vieţii pământeşti la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi, pe care o şi numea „mănăstirea mea“, dar voia Domnului a fost alta. Şi‑a continuat călătoria pentru ajutorarea creştinilor din alte părţi ale Bisericii Ortodoxe căzute sub ocupanţi păgâni şi a ajuns, bătrân şi bolnav, în Rusia, unde a primit însemnate daruri de la ţar şi de la patriarhul Nikon. La întoarcere a rămas „pe cale“, într‑o cetate ortodoxă ucraineană de la Lubnî unde s‑a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk. Cunoscându‑şi mai dinainte vremea sfârşitului său, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar, îndreptându‑le către mai multe mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi la Mănăstirea Sinai. Daruri bogate a rânduit a se duce şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi.

Ştiind că Dumnezeu îl va chema din această viaţă, s‑a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori nedreptăţit în zbuciumata sa viaţă, şi‑a cerut iertare de la toţi şi pe toţi i‑a iertat din inimă. Împăcat în cugetul său şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, cu rugăciunea pe buze şi în inimă, şi‑a încredinţat sufletul său bine‑credincios Mântuitorului Hristos, la 5 aprilie, anul Domnului 1654, în ziua a treia a Sfintelor Paşti. A adormit întru Domnul în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu.“

Înveşmântat cu toate odăjdiile patriarhiceşti, cu cârja arhierească în mână şi aşezat pe tron, a fost pogorât astfel într‑un mormânt săpat în biserica mănăstirii.

Prin rânduiala lui Dumnezeu, trupul ostenit de privegheri al slăvitului patriarh Atanasie s‑a proslăvit prin neputrezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dumnezeiască. Venind în Mănăstirea din Lubnî, mitropolitul Paisie al Gazei a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a descoperit unde se afla trupul său, cerându‑i să‑l scoată din locul de odihnă. Mormântul a fost deschis şi, o, minune: trupul Sfântului Atanasie se afla întreg şi neputrezit, aşa cum fusese îngropat cu opt ani în urmă, răspândind miros înmiresmat. Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai.

De două ori, cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins biserica, sfântul, prin minuni, ajutând pe vieţuitorii mănăstirii să nu fie vătămaţi.

La începutul veacului al XX‑lea, moaştele sfântului au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 se află la închinare în Catedrala Buna Vestire din acest oraş.

În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la slăvita mutare la ceruri a Sfântului Atanasie, prin osârdia Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, a fost adusă de la Harkov la Galaţi o părticică din moaştele Sfântului Atanasie, aşezate într‑o icoană a patriarhului Constantinopolului. Doi ani mai târziu, ierarhul gălăţean a adus în oraşul de la Dunăre şi un veşmânt în care au fost îmbrăcate moaştele Sfântului Atanasie, spre bucuria şi întărirea evlavioşilor clerici şi creştini de la Dunărea de Jos.

Multe boli şi neputinţe a tămăduit sfântul prin moaştele sale şi ajută şi astăzi celor ce i se roagă cu credincioşie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi!

Cântarea a 7‑a:

zgonit de necredincioşi din tronul patriarhilor, ai pribegit, părinte Atanasie, aflându‑ţi odihnă în Moldova, la Mănăstirea Sfântului Ierarh Nicolae. Şi învăţând cu înţelepciune pe creştinii cei din cetatea de la Dunăre, te rugai să se întărească dreapta‑credinţă.

Din sălaşul obştii tale ai trimis, Sfinte Atanasie, scrisori pentru sprijinirea Bisericii care pătimea împresurări de tot felul. Ajutându‑ţi Dumnezeu în vrerile tale cele sfinte, Îi mulţumeai cu bucurie şi uşurai cu daniile primite povara cea greu de purtat a Bisericii dreptmăritoare.

Slavă…

Vreme de mulţi ani ai binecuvântat turma cea cuvântătoare a creştinilor de la Dunăre şi din oraşul cel mare al Moldovei de Jos. Şi preţuindu‑te voievodul pentru multele virtuţi şi pentru înţelepciunea ta cea teologhicească, căuta sfatul şi folositoarele tale rugăciuni. De care şi noi să nu fim lipsiţi, Părinte Atanasie!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Din pântecele tău preacurat a izvorât lumii iertare, biruind răutatea cea dintâi şi tirania şarpelui.

Cântarea a 8‑a:

orind a‑ţi milui mitropolia ta, ai pornit, Sfinte Atanasie, către bunăvoinţa cea evlavioasă a ţarului. Şi arătându‑i ostenelile tale cele multe pentru Biserica lui Hristos, cu daruri preabogate te‑a miluit, rugându‑te să nu‑l uiţi în rugăciunile tale.

Cu bucurie doreai să te întorci la Mănăstirea Sfântului Nicolae, unde te aşteptau obştea şi creştinii gălăţeni cu multă nădejde. Dar Dumnezeu a rânduit să‑ţi sfârşeşti călătoria vieţii acesteia şi să afli odihnă în pământul Ucrainei.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ştiind mai înainte că Dumnezeu te cheamă la Sine, ai rânduit să se împartă milosteniile împărăteşti sfintelor biserici şi mănăstiri pe care le‑ai slujit cu dragoste în viaţa cea pământească. Şi cele pentru pomenirea ta binechivernisind, ţi‑ai dat sufletul lui Hristos, în pace, ţinând în mâinile tale Sfânta Evanghelie, ca pe un odor nepreţuit.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin nepurtarea de grijă şi amăgirea tiranului, sufletul mi‑am întinat. Ci grăbeşte, Maică, prin harul ce ţi l‑a dat Preaiubitul tău Fiu şi Dumnezeu, şi luminează făptura cea zidită după chipul Lui, şi mă curăţeşte.

Se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…

Cântarea a 9‑a:

upă opt ani de la minunata ta adormire, prin dumnezeiasca descoperire au fost aflate cinstitele tale moaşte întregi şi cu bună mireasmă împodobite. Şi aşa, părinte, pe tron aşezat, ai primit cuvenita închinăciune de la cler şi credincioşi.

Cine va putea să numere mulţimea minunilor pe care le săvârşeşti asupra celor ce ţi se roagă şi se ating cu evlavie şi credinţă de moaştele tale, Atanasie fericite? Că boli sufleteşti şi trupeşti tămăduieşti, ca unul ce ai primit mare dar de la Dumnezeu.

Slavă…

Viaţa ta îmbunătăţită să ne fie şi nouă spre lucrarea faptelor celor mântuitoare, ca să‑ţi aducem laude şi cinstire la pomenirea cea de peste an a serbării tale, Atanasie!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nespusă bucurie ai adus oamenilor prin rodul cel dumnezeiesc al pântecelui tău, Preacurată! Deci, minunându‑ne de harul pe care l‑ai aflat de la Tatăl ceresc, strigăm împreună cu îngerul: Bucură‑te!

Luminânda, glasul al 3‑lea:

Cămara sufletului tău s‑a umplut, în ceruri, de lumina lui Hristos, iar trupul tău, pe pământ, a fost lăsat izvor de tămăduiri credincioşilor, Părinte Atanasie, de Dumnezeu purtătorule.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.

La Laude, glasul al 8‑lea:

Să preamărim minunata vieţuire a marelui arhiereu Atanasie. Că, pribegind pentru dreapta‑credinţă, ne‑a învăţat răbdarea şi stăruinţa în rugăciune.

Povăţuitorule sfinţit, n‑ai încetat a învăţa pe cei încredinţaţi spre păstorire să asculte glasul Evangheliei, către a cărei împlinire totdeauna să se grăbească. Dă‑ne şi nouă, părinte, să ne pătrundem de binefacerile poruncilor, pe care să le împlinim spre mântuirea sufletelor noastre.

Plin de sfinţire este trupul tău, Atanasie, şi înfricoşătoare este atingerea de tine pentru cei păcătoşi. Dar celor ce se pocăiesc le reverşi cu îndestulare tămăduiri şi‑i binecuvântezi, prealăudate!

Încălţările picioarelor tale vorbesc de alergarea ta către cei ce‑ţi cer ajutor ziua şi noaptea. Milostiveşte‑te spre noi, cei ce ne rugăm în faţa icoanei tale şi cerem să primim de la Dumnezeu vindecare şi iertare de păcate prin sfintele tale mijlociri.

Slavă…, glasul al 6‑lea:

Pe steaua cea pururea luminoasă a ortodoxiei, pe cel ce a purtat cu vrednicie lumina Învierii lui Hristos în toate părţile creştineşti să‑l lăudăm. Căci acesta, cu cunoştinţa şi cu înţelepciunea încingându‑se, a risipit întunericul necredinţei şi către calea cea neînserată a vieţuirii evanghelice a călăuzit poporul cel bine‑credincios. Încă şi pe urmele slăvitului Apostol Andrei mergând, în cetatea Galaţilor a păstorit cu bună cucernicie, având bunăvoinţa evlaviosului voievod Vasile al Moldovei. Pentru aceasta să‑i strigăm: O, de trei ori fericite Părinte, stea luminoasă a patriarhilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu să dăruiască celor ce te cinstesc cu dragoste, iertare de greşeli şi mare milă.

Şi acum…, a praznicului.

Doxologia mare, troparul, ecteniile şi apolisul. Ceasul 1.

La Liturghie

Fericirile: pe 8 din canonul ierarhului, cântările a 3‑a şi a 6‑a. Prochimenul, glasul 1: Gura mea va rosti înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume. Apostolul ierarhului: din Epistola către evrei (7, 26 ‑ 8, 2): „Fraţilor, un astfel de arhiereu se cuvenea să avem…“. Aliluia, glasul 1: Gura dreptului grăieşte înţelepciune. Evanghelia ierarhului: de la Ioan (10, 9‑16): Zis‑a Domnul: Eu sunt uşa… (Evanghelia a II‑a din duminica a II‑a a Sfântului şi Marelui Post).

Chinonicul

Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR DEDICATE PROCLAMĂRII CINSTIRII SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI – GALAŢI, 1-3 MAI 2009

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:40:40 +0000

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR DIN 1-3 MAI 2009

DEDICATE PROCLAMĂRII CINSTIRII

SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

VINERI, 1 MAI 2009

- orele 17.30 – Primirea la Catedrala episcopală a moaştelor Sf. Grigorie Palama – aduse de la Înaltpreasfinţitul Mitropolit Pantelimon de Veria – Grecia;

- orele 18.00 – 22.00 – Slujba de priveghere la Catedrala Episcopală şi la bisericile „Sf. Nicolae” şi „Sf. Atanasie” din Galaţi;.

SÂMBĂTĂ, 2 MAI 2009

- orele 9.30 – Slujba de sfinţire a lucrărilor de restaurare la biserica „Sf. Nicolae” din Galaţi;

- orele 10.30 – Slujba de sfinţire a noii biserici „Sf. Atanasie” din Galaţi;

- orele 18.00 – primirea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodxe Române, la Catedrala Episcopală din Galaţi.

DUMINICĂ, 3 MAI 2009

- orele 9.30 – Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală, prezidată de PF Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române;

- orele 12.00 – Solemnitatea de proclamare a înscrierii în calendar şi a cinstirii Sfântului Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului, în Biserica Ortodoxă Română.

Proclamarea Sf Atanasie

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:39:58 +0000

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR DEDICATE PROCLAMĂRII CINSTIRII SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI – GALAŢI, 1-3 MAI 2009

PROGRAM OF THE CELEBRATION OF THE INCLUSION OF SAINT ATANASIOS, PATRIARCH OF CONSTANTINOPLE IN THE CALENDAR OF THE ROMANIAN ORTHODOX CHURCH: GALATI 1 – 3 MAY 2009

ACATISTUL SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

SLUJBA SFÂNTULUI ATANASIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Citiţi mai departe

VIAŢA, MINUNILE ŞI PĂTIMIRILE SFÂNTULUI ATANASIE – PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI ŞI PĂSTOR AL CREŞTINILOR DE LA DUNĂRE (1642-1653)

HOTĂRÂREA SFÂNTULUI SINOD PRIVIND DECLARAREA ANULUI 2009 – AN COMEMORATIV-OMAGIAL AL SF. VASILE CEL MARE ŞI AL CELORLALŢI SFINŢI CAPADOCIENI

Claudiu — Fri, 28 Aug 2009 12:38:45 +0000

HOTĂRÂREA SFÂNTULUI SINOD PRIVIND DECLARAREA ANULUI 2009 – AN COMEMORATIV-OMAGIAL AL SF. VASILE CEL MARE ŞI AL CELORLALŢI SFINŢI CAPADOCIENI

Anul comemorativ al Sfântului Vasile cel Mare

şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni

În şedinţa de lucru din 29 octombrie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2009 ca An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379 – de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc 1.630 de ani), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni, în Patriarhia Română.

Programul manifestărilor – elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod şi care se va desfăşura atât la nivelul Patriarhiei Române, cât şi al eparhiilor din ţară şi străinătate – cuprinde conferinţe teologice şi pastoral-misionare, simpozioane ştiinţifice, seri duhovniceşti, proiecte editoriale, pelerinaje în provincia Capadocia (Turcia) etc.

Scopul manifestărilor este de a evidenţia contribuţia Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni la definirea şi apărarea învăţăturii de credinţă, la dezvoltarea tâlcuirii Sfintei Scripturi, la îmbogăţirea tezaurului liturgic şi canonic, aportul la dezvoltarea vieţii monahale, ca exemplu pentru lucrarea pastoral-misionară şi social-filantropică actuală a Bisericii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, prin prezentarea unor manuscrise cuprinzând opera lor tradusă în limba română, ediţii tipărite ale operei lor în limba română, contribuţii ale teologilor ortodocşi români la studierea vieţii şi operei acestora etc. se urmăreşte sublinierea prezenţei Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni în conştiinţa Bisericii Ortodoxe Române.

Publicăm în continuare hotărârea Sfântului Sinod cu privire la Anul omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni:

,,Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 29 octombrie 2008, a luat în examinare iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru proclamarea, de către Patriarhia Română, a anului 2009 ca «Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», precum şi propunerea de aprobare a programului-cadru naţional de desfăşurare.

În vederea aducerii la îndeplinire a acestei iniţiative, sub îndrumarea şi cu aprobarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat următorul proiect de program-cadru naţional bisericesc privind modul de desfăşurare în cuprinsul Patriarhiei Române a manifestărilor din cadrul Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni.

Se va publica, prioritar, integrala operei Sfântului Vasile cel Mare

1. În prima parte a anului 2009 (ianuarie-iunie) se va trata despre Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi despre ceilalţi Sfinţi Capadocieni în conştiinţa Bisericii Universale şi a Bisericii Ortodoxe (viaţa sfântă, contribuţia lor la cristalizarea şi apărarea învăţăturii de credinţă, la dezvoltarea exegezei Sfintei Scripturi, la îmbogăţirea tezaurului liturgic şi canonic, aportul la dezvoltarea vieţii monahale etc.). Se va evidenţia opera Sfinţilor Capadocieni, în special a Sfântului Vasile cel Mare, ca izvor şi exemplu pentru lucrarea actuală socială şi caritativ-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române;

2. În partea a doua a anului 2009 (iulie-noiembrie) se va sublinia prezenţa Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni în conştiinţa Bisericii Ortodoxe Române (manuscrise cuprinzând opera lor tradusă în limba română, ediţii tipărite a operei lor în limba română, contribuţii ale teologilor ortodocşi români la studierea vieţii şi operei acestora etc.);

3. Se va publica un album cu Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, în diferite reprezentări (pictură bisericească, iconografie, miniaturi, manuscrise, mozaicuri, vitralii) din toată România (se va studia eventualitatea finanţării de la bugetul de stat ca proiect cultural-artistic de importanţă naţională);

4. Se va publica un album cu Sfântul Grigorie de Nazianz şi alţi Sfinţi Capadocieni în diferite reprezentări (pictură bisericească, iconografie, miniaturi, manuscrise, mozaicuri, vitralii) din toată România (se va studia eventualitatea finanţării de la bugetul de stat ca proiect cultural-artistic de importanţă naţională);

5. Se va publica prioritar integrala operei Sfântului Vasile cel Mare şi, în măsura în care va fi pregătită pentru tipar, şi parte din opera Sfântului Grigorie de Nazianz, conform proiectului stabilit, iniţiat în cadrul noii serii a colecţiei ,,Părinţi şi scriitori bisericeşti», prin reeditarea operei deja publicate şi traducerea integrală a celorlalte texte ale acestor doi Sfinţi Capadocieni (se va studia posibilitatea finanţării de la bugetul de stat ca proiect cultural de importanţă naţională şi contribuţie a României la cultura universală);

Pelerinaje în Cezareea Capadociei

6. Se vor organiza pelerinaje în Cezareea Capadociei, în care scop se va întocmi corespondenţa oficială către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Arhiepiscop al Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, pentru a fi anunţat din timp.

7. Pe toată durata anului 2009, la postul de Radio Trinitas şi la Televiziunea Trinitas TV, precum şi la posturile de radio bisericeşti locale se vor realiza emisiuni care vor pune în lumină aspectele redate la punctele 1-5, cu contribuţia teologilor specialişti în istorie bisericească, patrologie, liturgică, drept canonic, spiritualitate ortodoxă, istoria artei şi picturii. În acest scop, redactorii postului de Radio Trinitas şi ai postului de Televiziune Trinitas TV se vor deplasa la centrele eparhiale, la bibliotecile instituţiilor de învăţământ sau mănăstireşti care deţin manuscrise, miniaturi şi tipărituri rare din operele Sfinţilor Capadocieni, precum şi la centre sociale şi filantropice, unde vor realiza emisiuni tematice speciale;

8. Contribuţiile scrise menţionate la punctele 1 şi 2 vor fi reflectate prioritar în Ziarul Lumina, precum şi în revistele şi publicaţiile bisericeşti centrale, mitropolitane şi eparhiale;

9. Pe site-ul Patriarhiei Române, care va avea în 2009 o pagină specială intitulată «Anul comemorativ – omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», se va reda programul mare, dar şi prezentări imediate ale acţiunilor ce se vor realiza, precum şi imagini cu reprezentări ale Sfinţilor Capadocieni în pictura, miniatura şi manscrisele româneşti;

10. În ultimul trimestru al anului 2009, la Palatul Patriarhiei se va organiza o expoziţie tematică în cadrul căreia vor fi prezentate manuscrise, miniaturi şi texte tipărite din opera Sfinţilor Capadocieni.

11. În cursul anului 2009, în funcţie de data ieşirii de sub tipar, se vor organiza la Patriarhia Română lansările de carte menţionate la punctele 3-5, iar în eparhii, ale unor proiecte editoriale locale dedicate acestui eveniment;

12. Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, aprobă ca la una din Conferinţele pastoral-misionare semestriale din anul 2009 să se prezinte tema «Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni»;

13. În ultimul trimestru al anului 2009 se va organiza o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod dedicată evaluării modului în care s-au desfăşurat în eparhiile Patriarhiei Române manifestările din cadrul «Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni».

Subiectul conferinţelor pastorale de primăvară

Având în vedere că în cadrul discuţiilor care au avut loc, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel s-a reţinut necesitatea ca toate manifestările din cadrul Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), precum şi tratarea subiectului din cadrul Conferinţei pastoral-misionare de primăvară din anul 2009 să fie abordate în cadrul a patru mari direcţii de aprofundare: 1. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii liturgice; 2. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al familiei creştine; 3. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii monahale; 4. Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al operei filantropice;

Ca urmare a discuţiilor care au avut loc şi a completării referatului supus discuţiilor cu sugestiile Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la propunerea Comisiei teologice, liturgice şi didactice, Sfântul Sinod:

Ia act şi aprobă iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel privind proclamarea, de către Patriarhia Română, a anului 2009 ca «Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni».

Aprobă programul – cadru naţi-onal bisericesc iniţiat şi propus de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (redat la punctele 1-13 din prezenta comunicare) pentru realizarea proiec-tului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic, intitulat «2009 – Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», toate manifestările urmând a fi abordate în cadrul a patru direcţii de aprofundare: a). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii liturgice; b). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al familiei creştine; c). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii monahale; d). Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al operei filantropice.

Aprobă ca în fiecare eparhie şi în fiecare şcoală teologică, ierarhii eparhioţi să ia măsurile necesare pentru a reflecta programul-cadru naţional bisericesc prin acţiuni şi programe locale (media, publicistice şi editorialistice, conferinţe, întruniri şi simpozioane pastorale şi teologice) realizate cu contribuţia profesorilor de teologie, a specialiştilor, a preoţilor şi monahilor, urmând să se sublinieze importanţa şi contribuţia Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi Sfinţi Capadocieni în viaţa Bisericii, acordându-se o atenţie sporită receptării acestor programe de către tineret.

Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, aprobă ca la Conferinţa pastoral-misionară semes-trială de primăvară din anul 2009 să se trateze tema «2009 – Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni», cu următoarele subpuncte:

a) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii liturgice;

b) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al familiei creştine;

c) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieţii monahale;

d) Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al operei filantropice.

Aprobă ca la Conferinţa pastoral-misionară semestrială de toamnă din anul 2009, centrele eparhiale să stabilească teme de interes pastoral-misionar local, pe care le vor comunica, pentru informare, Cancelariei Sfântului Sinod.

Aducându-Vă la cunoştinţă această hotărâre a Sfântului Sinod, Vă rugăm să binevoiţi a lua act şi a dispune adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru aducerea la îndeplinire la nivelul Centrului eparhial, al instituţiilor de învăţământ teologic şi al publicaţiilor eparhiale, precum şi publicarea programului-cadru cu caracter naţional bisericesc, în presa eparhială.

Precizăm că această hotărâre a Sfântului Sinod a fost comunicată şi Centrului de Presă «Basilica» al Patriarhiei Române şi componentelor sale, Cabinetului Patriarhal, Sectorului teologic-educaţional al Administraţiei Patriarhale, precum şi Editurii, Tipografiei şi Atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, în scopul aprofundării tuturor aspectelor şi adoptării măsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire la nivelul instituţiilor centrale bisericeşti.

Cu frăţească întru Hristos îmbrăţişare,

Preşedintele Sfântului Sinod

† Daniel,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitor

al tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul

Bisericii Ortodoxe Române

Sfinţi Capadocieni

1. Sfântul Vasile cel Mare – 1 şi 30 ianuarie

2. Sfântul Grigorie cel Bătrân sau de Nazianz – 1 ianuarie

3. Sfântul Mucenic Gordie – 3 ianuarie

4. Sfântul Mucenic Carterie – 8 ianuarie

5. Sfântul Petru de Sevastia – 9 ianuarie

6. Sfântul Grigorie al Nyssei – 10 ianuarie

7. Sfânta Teosevia – 10 ianuarie

8. Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare – 11 ianuarie

9. Sfânta Muceniţă Nina, Luminătoarea Georgiei – 14 ianuarie

10. Sfinţii Mucenici Elevsip, Melevpsip, Selepsip, Neonila, Neon, Turbon şi Ionila – 16 ianuarie

11. Sfântul Grigorie Teologul – 19, 25 şi 30 ianuarie

12. Sfântul Bretanion al Tomisului – 25 ianuarie

13. Sfântul Mucenic Agatodor – 2 februarie

14. Sfântul Mucenic Vlasie Bouarul – 3 februarie

15. Sfânta Muceniţă Doroteea şi Sfântul Mucenic Teofil – 6 februarie

16. Sfântul Cuvios Zenon – 10 februarie

17. Sfântul Ierarh Agapit al Sinadelor – 18 februarie

18. Sfânta Cuvioasă Gorgonia – 23 februarie

19. Sfinţii Mucenici Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc – 3 martie

20. Sfântul Chesarie – 9 martie

21. Sfântul Cuvios Ioan − 30 martie

22. Sfântul Mucenic Evpsihie – 9 aprilie

23. Sfântul Cuvios Farmutie – 11 aprilie

25. Sfântul Mucenic Sava de la Buzău – 12 aprilie

25. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – 23 aprilie

26. Sfântul Mucenic Acachie – 7 mai

27. Sfânta Emilia – 8 mai

28. Sfânta Macrina cea Bătrână – 30 mai

29. Sfântul Vasile (Tatăl Sfântului Vasile cel Mare) – 30 mai

30. Sfântul Mucenic Evelpist – 1 iunie

31. Sfântul Mucenic Tespesie – 1 iunie

32. Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou – 6 iunie

33. Sfântul Cuvios Navcratie – 8 iunie

34. Sfântul Cuvios Canid – 10 iunie

35. Sfântul Mucenic Anect – 27 iunie

36. Sfântul Mucenic Iachint – 3 iulie

37. Sfântul Mucenic Evlampie – 3 iulie

38. Sfântul Cuvios Mihail Maleinul – 12 iulie

39. Sfânta Cuvioasă Macrina cea Tânără – 19 iulie

40. Sfânta Cuvioasă Irina – 28 iulie

41. Sfânta Muceniţă Iulita - 30 iulie

42. Sfântul Cuvios Evdochim – 31 iulie

43. Sfânta Cuvioasă Nona – 5 august

44. Sfântul Ioan, Patriarhul Constantinopolului – 30 august

45. Sfântul Ierarh Evlampie – 30 august

46. Sfântul Cuvios Meletie cel Nou – 1 septembrie

47. Sfinţii Mucenici Teodot, Rufina şi Mamant- 2 septembrie

48. Sfântul Mucenic Evpsihie – 7 septembrie

49. Sfinţii Mucenici Macrovie şi Gordian – 13 septembrie

50. Sfântul Longhin Sutaşul – 16 octombrie

51. Sfintele Muceniţe Capitolina şi Erotiida – 27 octombrie

52. Sfântul Ierarh Firmilian al Cezareei Capadociei – 28 octombrie

53. Sfântul Ieron şi alţi 32 de Mucenici – 7 noiembrie

54. Sfântul Arsenie Taumaturgul – 10 noiembrie

55. Sfântul Mucenic Orest – 10 noiembrie

56. Sfântul Mucenic Varlaam – 19 noiembrie

57. Sfântul Ierarh Amfilohie al Iconiei − 23 noiembrie

58. Sfântul Mucenic Mercurie – 25 noiembrie

59. Sfântul Sava cel Sfinţit – 5 decembrie

60. Sfântul Mucenic Nichita – 17 decembrie